Nicoleta Dumitrescu
Cu siguranţă că aceia care sunt acum trecuţi de 40-50 ani îşi aduc aminte, cu nostalgie, de unul dintre cele mai fredonate cântece ale copilăriei: „Noi, în anul 2000/ Când nu vom mai fi copii / Vom face ce-am văzut cândva…” Ei bine, peste celebrul an 2000 au trecut alţi 18, iar copiii de atunci sunt, astăzi, persoane care şi-au urmat visul, croindu-şi fiecare, după puteri şi noroc, drumul în viaţă. Cât despre faptul că au putut face ceea ce au văzut cândva e mai greu de spus, având în vedere că, de cele mai multe ori, s-a privit în urmă, mai ales cu… mânie. Şi asta deoarece s-a considerat că vremurile sunt altele, în care trebuie să privim înainte. Numai că, în ce măsură se poate privi înainte, cu încredere, dacă nu există şi o bază solidă?
Recent a ieşit la iveală, printre multitudinea de strategii guvernamentale, şi cea legată de „România anului 2040”. Cum e moda comisiilor, o comisie specială, botezată după titlul strategiei, se va ocupa, fix 12 luni, începând cu 1 Iunie, de punerea pe hârtie a ceea ce ar însemna proiecte şi planuri pentru ţărişoara asta până hăt, în anul 2040! Iar după ce va fi bătută în cuie, odată adoptată, această strategie ar urma să fie introdusă, obligatoriu, în programul de guvernare al oricărui guvern ce va urma de acum încolo(!?!)
Dacă iniţiativa s-ar baza pe lucruri adevărate, ideea ar fi chiar de lăudat, însă nu va ieşi nimic bun dacă aceasta va fi scrisă doar din birourile funcţionarilor de pe la Bucureşti!
Oricum, indiferent de ce partide s-au tot perindat pe la putere, nu a fost unul care să nu aibă „boala” strategiilor, planuri care, din păcate, au devenit maculatură din cauza faptului că au fost considerate învechite de aceia care au venit ulterior la guvernare.
Problema este că degeaba se consumă hârtie pentru astfel de strategii dacă se ignoră realitatea. Iar realitatea este una care doare, nu una cu floricele, frumos colorată, aşa cum este văzută prin geamurile ferestrelor de la Palatul Victoria sau din Dealul Cotrocenilor.
Iar realitatea este aceea în care zecile de kilometri de autostradă au rămas simple cifre tot pe hârtie, şcolile au, multe dintre ele, toalete în fundul curţii, deşi în strategiile Ministerului Educaţiei se are în vedere ca, în toate unităţile de învăţământ, unele lecţii să fie studiate de pe… tabletă! Iar aceste exemple nu sunt singurele!
Cum însă totul a evoluat şi încă evoluează, chiar de la lună la lună, puţine situaţii din anul 2000 mai fiind actuale şi în ziua de astăzi, atunci este firesc ca o strategie până în 2040 să fie văzută cu totul altfel. Pe de altă parte, nu poţi să faci planuri de viitor dacă nu vezi cu ochi limpezi realitatea. Or, dacă vezi realitatea deformat, numai dintr-un punct de vedere, al laudei de sine, atunci aceste ”revoluţii” pe hârtie nu vor avea niciun fel de impact. Doar timp consumat şi iluzia că ai pregătit ceva pentru vremurile viitoare.
Însă, dacă totul se va face în acelaşi stil, pompieristic, nu vor folosi nimănui aceste strategii cu bătaie lungă. Ar fi ca şi când un alt cor de copii ar cânta… „Noi, în anul 2040/Când nu vom mai fi copii…”.
