Florin Tanasescu
Un prinţ pesedist, îndrăgind brambureala, făcu anunţul șoc: Copiii durerii, e timpul și locul să resetăm ce-a mai rămas din râu, din ram, din ţara asta, dusă de haram. Alegem deci, al treilea premier. Candidaţii să-și ocupe poziţiile în bloc-start-up nation, pe pista cu zgură. Iar când o trage Carmen Dan cu flinta, o iau la sănătoasa. Cine trece primul linia de sosire ăla e prim-ministru!
– Eu pot să mă înscriu la concurs?, se bagă ca musca-n lapte Viorica Dăncilă?
– Tu mergi la mănăstire, Ofelio – sau cum te-o fi chemând, că am uitat de când rotesc cadrele în neștire, de zici că ţara asta-i moara dracilor; adică a noastră. Deci, Viorico, e și pe-acolo alegere de stareţă. Tu, fost-ai leliţă cât ai fost. Azi, a sosit momentul să alegem un alt prost ca șef de post.
– Doamna Gabriela Firea poate să participe și ea ?, întreabă, firește, tot Gabriela Firea.
– Tu faci pe iepuroaica. Adică, duci trena. Duci în plasă pe candidata favorită, domnișoara Lola. Gâfâi ca trenul cu aburi care pleacă ori sosește-n gară, faci ca toţi dracii sau te faci soră cu ei. Când ești aprope de finiș, te dai lovită și-o lași pe favorită să iasă prima. Dacă vine vreo tembelă sau tembel să-mi strice planul, îi frigi un pumn în meclă. Deci, una peste alta, facem un blat, cum mai făcurăm: campioană e musai să iasă numita domnișoara Lola.
– Who the fuck is Lola ?, întreabă
Olguţa, aducându-și aminte de vremea când dansa pe melodia lui Smokie prin discotecile oltenești.
– Și în ce ape se scaldă domnișoara? E divorţată?, înnebunește și salcâmul ăl bătrân, din curtea lui Ilie Moromete, numitul Tăriceanu.
– Bătui – la propriu, nu doar neamul, ci și câmpii, de mână cu numitul Petre Daea. Fusei pe dealuri, prin livezi. Mersei chiar și prin zloată, deci prin ţară. Și ce credeţi că-mi văzură ochii ? Într-un nu știu care sat, “suflecată/, pân’ la brâu legată/ ducând rufele la râu”, văzui o fată. Era chiar Lola. Și-am zis atunci “Ecce Homo !”. Apoi, “Ecce premiera !”. Doar Petre a stigat ca prostul “Ecce Oaia”, da l-am iertat, el fiind mai de la ţară, deci needucat, mai explică Dragnea cât s-a agitat el pentru găsirea tutei. Pardon, a premierei.
– Și ce-aţi mai discutat ?, întreabă, curioasă, Carmen Dan, cu flinta deja–ndreptată nu spre văzduh, ci chiar spre ţară.
– Ce-am interogat, adică. Deci, o-ntrebai dacă-i studentă, ea mi-a zis că- eminentă…
– A mea e, nu se putu abţine
Tăriceanu !
– Ba e a ţării, crai bătrân și fără minte, i-o retează eterna ministreasă făcută la apelul de seară, Carmen Dan. Tu stai cuminte în banca ta ! Așa cum stă, de altfel, și naţia. Nu mișcă nimeni în front cât suntem noi aici, în ţară. Doar dă onorul șefului – și arată către domnu’ Dragnea – și noii șefe de guvern, oricare-ar fi și-oricum s-ar îmbrăca. Suflecată, pân’ la brâu legată, spălând sau nespălând rufele sau banii la râu. Cu poale lungi sau minijup, blondă la minte, nebună ori cuminte, ea e aleasa. Este clar ?
În limuzină și cu girofaru-aprins în miezul zilei apare pe pistă și numita Lola. Purta un minijup și-n cap părea a avea parcă ceva. Ceva ce semăna ca bigudiuri…
– Pe locuri, fiţi gata, ordonă Carmen Dan. Start ! Și trase !
Da, trase Carmen Dan, dar nu cu flinta, ci cu tunul. Și făcu una cu pământul tot ce încă mai mișca prin ţară. Dar ce contează ? Lola sprintează, Lola aleargă, Lola câștigă, Lola dansează.
Tot Lola întreabă, ca proasta – scuzaţi – ca naiva: “Who the fuck is România?”.
