Aderarea României la Uniunea Europeană a deschis, în mod evident, o nouă perspectivă și pentru românii de peste Prut. România, ca orice stat național, are obligații față de românii de pretutindeni. După ce a pătruns în marea familie europeană a națiunilor, statul român a acționat european, în spiritul epocii drepturilor omului, cu grijă pentru fiecare român de acum și de mâine, cu răspunderea față de misiunea unică de a oferi întregului spațiu românesc rostul istoric inițial.
Articolul 7 din Constituția României prevede că „Statul sprijină întărirea legăturilor cu românii din afara frontierelor ţării şi acţionează pentru păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţii lor etnice, culturale, lingvistice şi religioase, cu respectarea legislaţiei statului ai cărui cetăţeni sunt”. Sprijinul nostru pe această direcție este, deci, nu doar o opțiune, ci o obligație.
Dezvoltarea economică și socială a României a făcut țara mult mai atractivă și a accelerat procesul redobândirii cetățeniei române de către etnicii români din jurul României, în special din Republica Moldova. Simplu spus, românii din jurul frontierelor actuale au realizat, treptat, că România devine o țară care poate fi iubită și pentru prezentul ei, nu doar pentru trecutul și, eventual, viitorul acesteia.
Mi s-a reconfirmat acest lucru după ce am participat, în luna martie, la evenimentele dedicate Centenarului Unirii Basarabiei cu România, în orașul Chișinău. Dincolo de presiunea enormă pentru redobândirea cetățeniei românești la Ambasada României din Chișinău și la cele trei Consulate din republică, tot mai mulți cetățeni ai Republicii Moldova solicită reunirea cu România, ceea ce spune multe referitor la atitudinea față de România pe termen scurt, mediu şi lung.
Desigur că, după cum mi-au semnalat tinerii Asociației „Glasul Sufletului”, prin reprezentantul lor Alexandru Topolenco, mai există destui cetățeni din Republica Moldova care au redobândit cetățenia română și dreptul de a circula liber în statele Uniunii Europene, dar denigrează cu orice prilej România. În acest sens, tinerii basarabeni mi-au solicitat prezentarea în plen a demersului lor de modificare a legislației astfel încât acestor persoane să le fie retrasă cetățenia română. În conformitate cu prevederile Legii nr.21 din 1 Martie 1991, Articolul 25, alin. 1, litera a) „Cetățenia română se poate retrage persoanei care: aflată în străinătate, săvârșește fapte deosebit de grave prin care vatămă interesele statului român sau lezează prestigiul României”. Într-adevăr, nu putem crea un precedent din a retrage cetățenia unor etnici români care sunt insignifianți ca număr și care nu au învățat să respecte statul de care aparțin.
Pe mine cel mai mult m-a impresionat patriotismul și grija tinerilor români din Republica Moldova. În timp ce există și la noi demnitari care denigrează alături de alți cetățeni răuvoitori, imaginea României, tinerii din Republica Moldova se luptă pentru a apăra țara și demnitatea națională. La aceasta trebuie adăugat și faptul, deloc neglijabil, că românii din Republica Moldova nu-și mai redobândesc cetățenia română doar pentru a pleca la muncă în Occident.
Demersul lor nu justifică o lege care să îi pedepsească într-un fel sau altul pe cei care nu-și respectă țara, dar ar trebui să fie pentru toți locuitorii României un exemplu de patriotism și devotament chiar dacă propunerea nu este compatibilă într-o țară europeană, democrată, în care drepturile omului sunt reale și nu doar un lux teoretic.
