Giorgiana Radu
Cândva, nu cu veacuri în urmă, România număra 22 de milioane de suflete. Așa ne învăţau cărţile din clasele primare. O estimare făcută de Wikipedia.org în iunie 2017 arată că ţara noastră are o populaţie de 21.598.042 de locuitori. Cele opt cifre par entuziasmante, dar deloc verosimile. De unde atâţia oameni, când de două decenii și ceva, ne tot pleacă rude, cunoscuţi, prieteni. Satele noastre, multe dintre ele, au rămas doar cu bătrânii care duc dorul copiilor, bătrâni care mor singuri sau își cresc nepoţii până când și aceștia vor lua calea străinătăţii. Româncele fac menajul în casele multor familii din cizma conturată pe harta Europei. În Spania, muncile agricole poartă amprenta conaţionalilor noștri.
Căpșunile sunt culese cu îndemânare românească, exploatată, uneori, până la epuizare. Diaspora este dominată de cetăţeni români care au plecat, nu în voiaj, ci în căutarea mai binelui material, lăsând-și acasă copii, părinţi, soţi, soţii pe care distanţa îi separă, uneori, definitiv. Și, de parcă pribegia lor nu ar fi de ajuns, unii politicieni s-au gândit să combată spălarea banilor tot prin ștergătorii de praf și de funduri străine. O știre arată că senatorul PNL Florin Cîţu afirmă că PSD are un proiect la Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor prin care românii vor fi obligaţi să justifice cu documente sume trimise în ţară, mai mari de 1.000 de euro, riscând confiscarea banilor şi amenzi de până la 150.000 de lei. Dacă spusele liberalului sunt adevărate, oare până unde se va ajunge?! Economia ţării funcţionează și datorită celor care trimit acasă remuneraţia muncii lor. Aici să fie buba? Asta e găselniţa banilor negri? În sumele trimise de cei care muncesc în Italia, Germania, Anglia etc, pentru a-și construi o casă, pentru a-și întreţine familia? Îndoi-m-aș!
Nu doar clasa muncitoare părăsește România. În ultimii ani se petrece un exod al medicilor și cercetătorilor de înaltă clasă, apăsător și alarmant pentru spitalele și bolnavii din ţara noastră, pentru progresul știinţei, ţară frumoasă și bogată structural, dar prea săracă pentru a plăti salarii decente. Cândva prosperă, România, „Grădina Maicii Domnului” (ce metaforă splendidă!), a fost jecmănită de propriii conducători. A fost jefuită și dezbrăcată până la piele de tot ceea ce putea fi transformat în bani mulţi. Firește că nu în folosul cetăţenilor, ci în buzunare politice, colorate în roșu, galben… sau în ce culori au mai îmbrăcat partidele de-a lungul celor aproape trei decenii.
Suntem în anul care celebrează 100 de ani de la Marea Unire înfăptuită în timpul Regelui Ferdinand și al Reginei Maria. În fiecare zi, Centenarul e pe buzele tuturor politicienilor, care mai patriot, care mai iubitor și propovăduitor al istoriei noastre. În discursuri, toţi își iubesc ţara. Realitatea este de departe alta. Dacă astăzi sărbătorim un veac de la Marea Unire, nu cumva la un moment dat vom comemora „Marea Risipire” a acestui neam care încet, dar sigur, pleacă fiecare încotro îi pare mai de trăit? Potrivit unor studii, suntem pe primele locuri la mortalitate infantilă și spre finalul clasamentului în ceea ce privește natalitatea. Așadar, avem toate șansele să ne împuţinăm, iar recensămintele să rămână cifre statistice goale de realitate.
