Nicoleta Dumitrescu
Când auzi despre ceva sau cineva că este “cel mai mare din lume”, imaginaţia prinde imediat aripi. E ceva care nu a mai fost întâlnit şi auzit, este fără pereche, unic. Ei bine, despre o astfel de premieră am citit şi eu în una dintre ştirile de ieri, cea mai mare surpriză fiind aceea că “minunea” urmează să aibă loc chiar în România! Despre ce este vorba? Se pare că Insula Mare a Brăilei va deveni… cea mai mare fermă din lume. Cum, când, prin ce minune? Ei, aici este aici, surpriza fiind că Insula Mare a Brăilei va deveni cea mai mare fermă de lucernă din lume ca urmare a faptului că o companie din… Emiratele Arabe Unite va deveni proprietară a acesteia!
Cum şeicii au dovedit, acasă la ei, că se poate investi şi în zone în care nu creşte fir de iarbă, era şi firesc ca aceştia să vadă în România, într-un teren propice agriculturii, o adevărată mină de aur! Şi se pare că aşa se prefigurează, în contextul în care insula de pe Dunăre ar urma să fie transformată în cea mai mare fermă de lucernă din lume.
Şi, astfel, odată cu această tranzacţie, autorităţile din România primesc o nouă palmă, destul de dură, în contextul în care, din cauza proastei gestionări, multe terenuri propice unor culturi agricole au fost lăsate în… plata Domnului!
De altfel, cât de mult se pune accent pe agricultură se poate vedea, cu ochiul liber, primăvara sau toamna, pe o parte şi alta a drumurilor naţionale sau judeţene, când, în loc de grâu sau porumb, o parte dintre terenuri sunt pline de buruieni sau de coceni lăsaţi pe câmp de ani buni. Iar motivele pentru care se întâmplă acest lucru sunt nenumărate. Pe de o parte, din cauza creşterii preţurilor la motorină, seminţe şi îngrăşăminte, cei care au pământ bun pentru semănat susţin că, de nenumărate ori, nu iau pe pere, adică pe grâu, cât dau pe mere, adică pe tot ceea ce trebuie ca spicele să crească mari, până la semănat. Pe de altă parte, nici ei, ca proprietari, nu rămân veşnic buni de munca în câmp, braţele bătrâne ridicând cu greu sapa. Iar să găsească înlocuitori, cu ora, nici atât nu mai găsesc prin sat, majoritatea tinerilor, chiar dacă sunt şomeri, refuzând, de fiecare dată, astfel de oferte, considerând că nu sunt deloc de nasul lor atât timp cât primesc, lunar, venitul minim garantat de la stat.
Şi-apoi, cu cine să mai iasă în câmp, să pună boabele de grâu sub brazdă, când nici caii nu mai sunt de bază? Greutatea plugului vechi şi ruginit le-ar mai lipsi bietelor animale, când de-abia acestea mai stau în picioare de bătrâne ce sunt, precum sunt şi stăpânii lor!
E adevărat, plugul tras de cal sau boi este o imagine ce se poate vedea mai ales prin mediul rural, însă, nici prin alte zone, mai cunoscute, situaţia nu este mai roză. În sensul că, pentru multe dintre terenurile patriei, irigaţiile constituie, încă, o mare problemă, deşi au fost destui cei care au trâmbiţat, de nenumărate ori, că s-au găsit soluţii.
În aceste condiţii, când în multe zone nu s-a făcut mai nimic, era firesc ca alţii, de peste mări şi ţări, care știu să scoată bani şi din piatră seacă, să “miroasă” o adevărată oportunitate acolo unde pământul, dacă este folosit la adevărata lui valoare, poate fi transformat în profit. Iar Insula Mare a Brăilei, care va fi transformată în cea mai mare fermă de lucernă din lume, este dovada!
