Luiza Rădulescu Pintilie
În Anul Centenarului, Universitatea Petrol-Gaze a găzduit unul dintre acele evenimente care îşi merită aprecierea „de excepţie”. Deşi rămas între „pereţii“ unui amfiteatru, acest eveniment a avut de fapt anvergura profunzimii pe care nu o pot da decât lucrurile făcute nu doar cu mintea, nu doar cu priceperea cărturărească, nu doar cu argumentele ştiinţifice şi documentar -istorice, ci adăugându-le şi o parte de suflet. Iar când, în Anul Centenarului, acest eveniment aduce împreună două manifestări – simpozionul „27 Martie 1918 – Ziua Unirii Basarabiei cu România – Primul pas al unificării administrative a României întregite”şi o conferinţă despre una dintre marile personalităţi româneşti- „Brâncuşi-hobiţeanul universal”- care s-au armonizat de fapt în jurul aceloraşi idei de unitate şi de românitate, am spune că s-a mai adăugat ceva: un patriotism autentic de care avem atâta nevoie. Iar meritul este al organizatorilor- Facultatea de Litere şi Ştiinţe, Departamentul Ştiinţele Educaţiei- şi al acelora care au însufleţit o asemenea manifestare, aşezată sub semnul unei idei care vorbeşte de la sine:” România, 1918-2018; Sărbătorim împreună”.
Deschiderea a fost făcută prin lucrările prezentate în cadrul simpozionului atât de către profesori şi cercetători ai istoriei, dar şi de către studenţi- moment pe care mărturisiri venite de la oameni care au „rădăcini” în Basarabia l-au făcut să meargă direct la suflet, cum ne spunea prof. Gabriela Petri (membră a Asociaţiei 6 Dorobanţi, în fotografie purtând uniformă de infirmieră de Crucea Roşie din timpul Primului Război Mondial), şi nu ne îndoim că emoţia şi încărcătura au reuşit să atingă deopotrivă şi conştiinţa. Iar legătura cu partea a doua a evenimentului la care ne referim a venit apoi firesc, prin înălţimea şi deschiderea 
simbolică a cunoscutei sculpturi ce poartă semnătura lui Constantin Brâncuşi- Coloanei Infinitului, parte a cunoscutei Trilogii brâncuşiene, alături de Poarta Sărutului şi Masa Tăcerii, dedicată soldaţilor români din Primul Război Mondial căzuţi în 1916 în luptele de pe malul Jiului, şi a cărei denumire iniţială a fost „Coloana recunoştinţei fără sfârşit“, nu întâmplător lucrarea reprezintă o stilizare a coloanelor funerare specifice sudului României.
Din nou un moment de suflet, de conştiinţă şi de patriotism, în cadrul căruia prof.univ.dr.Moise Bojincă (în foto sus), de la Universitatea „Constantin Brâncuşi“ din Târgu Jiu -Facultatea de Ştiinţe ale Educaţiei , Drept şi Administraţie Publică, a vorbit despre „Brâncuşi- Hobiţeanul universal” şi a lansat cartea „Monografia Comunei Peştişani -volumul I“, al cărei coautor este, alături de Vasile Arimia – fost director al Arhivelor Statului şi generalul de brigadă (r) Constantin Codiţă. Comună din componenţa căreia fac parte satul lui Brâncuşi- Hobiţa, dar şi satul învecinat, Frânceşti, în care s-a născut distinsul profesor Moise Bojincă. Cel care, într-un scurt dialog purtat după încheierea manifestării, ne mărturisea că a fost cel mai impresionat tocmai de modul în care prof.univ. Gheorghe Calcan a coordonat întreaga manifestare desfăşurată la universitatea ploieşteană, dându-i şi substanţă istorică, ştiinţifică, dar şi încărcătura de emoţie pe care se cuvenea să le aibă, dar şi să constituie îndemnul de a trece dincolo de vorbe, de simple constatări a ceea ce a fost în trecut, ci şi de a acţiona în timpul prezent. De altfel, acesta este, în opinia prof.univ. dr Moise Bojincă, şi îndemnul venit dinspre Brâncuşi şi opera sa- îndemnul unităţii, al aducerii la un loc a românilor. Mai mult decât atât, crede că 2018- Anul Centenarului trebuie să fie un an al redeşteptării naţionale, în care consideră că trebuie făcut ceva încât pământul românesc să ajungă în vechile hotare. Continuă chiar să creadă într-un „miracol” şi în „pronia cerească”. Şi, poate, momentul care a făcut legătura trecutului cu prezentul şi cu viitorul a fost cel al „ reînvierii” unei pagini de istorie, prin prezenţa unui reprezentant al „Asociaţiei 6 Dorobanţi“- Ciprian Rădulescu, îmbrăcat, după cum se observă în fotografie, în vechea uniformă a caporalilor de artilerie şi aducând cu el ceva din amintirea, gloria, sacrificiul înaintaşilor pentru făurirea României Mari.
