Violeta Stoica

Pare șocant, însă în județul Prahova există copii ai căror părinți au plecat la muncă în străinătate înainte ca minorii să fi împlinit vârsta de un an. Primul an de viață este, așadar, pentru 13 bebeluși născuți pe plaiurile prahovene, începutul unei perioade departe fie de tată, fie de mamă, fie de ambii părinți. Mult mai mulți dintre copiii Prahovei trăiesc, însă, unele dintre cele mai dificile perioade din viața lor – pubertatea și adolescența – departe de părinți, într-o confuzie totală, care generează uneori situații cumplite, ajungându-se inclusiv la sinucideri.
Pe de altă parte, influențele negative din partea anturajului au un mai mare impact asupra copiilor a căror sensibilitate emoțională este crescută din cauza depărtării de părinți.
Lucrurile sunt însă rezolvabile, dar totul ține atât de intervenția persoanelor în grija cărora rămân copiii după ce le pleacă părinții la muncă în străinătate, de intervenția învățătorilor/profesorilor și, în cele din urmă, de cea a instituțiilor care trebuie să aibă în vedere urmărirea modului în care miile de copii prahoveni rămași acasă într-o asemenea situație sunt îngrijiți, ocrotiți și ținuți departe de orice problemă.

Dintre cei aproape 5000 de copii din Prahova aflați în evidențele oficiale la începutul acestui an ca fiind lăsați acasă, în general, la rude, de părinții plecați la muncă în străinătate, cei mai mulți sunt cu vârste cuprinse între șapte și nouă ani (1.106) și între 10 și 13 ani (1.750 de minori). Ceea ce înseamnă că aproape 3000 de copii din categoriile de vârstă cele mai problematice pentru dezvoltarea viitoare nu prea au de ales și trebuie să își ducă traiul zilnic departe de mamă, de tată sau de ambii părinți. Dintre cele 4.112 de familii aflate în această situație, în aproape 1.000 dintre cazuri fie sunt ambii părinți plecați la muncă în străinătate, fie părintele unic susținător al familiei monoparentale. Conform datelor oficiale ale Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Prahova, sunt departe de părinți sau de singurul părinte peste 1.100 de copii prahoveni.
De altfel, dintre cei 4.994 de copii cu părinții plecați la muncă în afara României, 4.664 au fost lăsați în îngrijirea rudelor până la gradul IV, iar restul se află fie la asistenți maternali, fie în centre de plasament publice sau private ori în alte situații cu măsuri de protecție din partea autorităților.

• Problemele de comunicare generează riscuri majore

În urma unei cercetări efectuate de organizația “Salvați Copiii”, s-a realizat un studiu care relevă că este foarte important contextul familial pentru copiii rămași în țară, dar și persoanele care vor avea grijă de acești minori. Importantă este și menținerea unei relații constante între părinţii plecaţi și copiii rămaşi acasă, această legătură influențând foarte mult atitudinea şi comportamentul pe care copilul le va adopta pe perioada lipsei acestora.
„Un aspect ce s-a remarcat a fi foarte important este comunicarea şi înţelegerea care se stabilesc între copii şi adulţii cu care locuiesc. Mai ales adolescenţii resimt nevoia unei comunicări constante şi apropiate cu un părinte sau cu o rudă în care să găsească un sprijin în cazul în care trebuie să ia anumite decizii considerate a fi foarte importante pentru viaţa lor; apar probleme de comunicare în special între copii şi bunici, percepute a fi cauzate de diferenţa foarte mare între sistemul de valori adoptat de fiecare, de stilul de viaţă diferit şi de capacitatea redusă a celor în vârstă de a se adapta noilor valori sociale, a stilurilor de viaţă moderne, apropiate de tineri; problemele de comunicare apărute s-au evidenţiat a fi mai grave în cazul tinerilor adolescenţi, asupra cărora bunicii nu reuşesc în general să aibă control; adolescentele par a se adapta mai uşor în relaţionarea cu bunicii, însă percep a avea nevoie”, se arată în studiul efectuat de organizația “Salvați Copiii”.