Nicoleta Dumitrescu
Începând de ieri, Muzeul Petrolului din Ploieşti a fost redeschis pentru vizitare în acelaşi sediu, pe strada Dr. Bagdasar nr. 8. Instituţia este acum secţie a Muzeului Judeţean de Ştiinţele Naturii Prahova, după cum ne-a precizat directorul Emilia Iancu, după ce, în urmă cu un an, a fost semnat protocolul ce a vizat trecerea din patrimoniul OMV Petrom în cel al Consiliului Judeţean Prahova.
În perioada în care instituţia muzeală a fost închisă, timp de un an, exponatele au fost reinventariate, colecţia cuprinzând peste 10.000 de piese. Fiind singurul muzeu de acest gen din România, înfiinţarea şi menţinerea sa la Ploieşti reprezintă o recunoaştere a tradiţiei şi statutului oraşului în cadrul industriei petroliere din ţara noastră. În muzeu pot fi văzute exponate de mare interes istoric şi documentar, unele dintre acestea făcând parte din Categoria Tezaur.
Hotărârea înfiinţării unui muzeu, la Ploieşti, care să prezinte evoluția și dezvoltarea industriei petroliere din România a fost luată în 1957, an în care se sărbătoreau 100 de ani de tradiţie a industriei petroliere, doi ani mai târziu fiind stabilit şi sediul, într-o clădire preluată din administrarea Rafinăriei 1 Ploieşti – fosta Astra Română. În anul 1961, muzeul s-a deschis sub denumirea Muzeul Republican al Petrolului, după anii ’90 schimbându-şi numele în Muzeul Naţional al Petrolului. Unic în România, după cum am aflat de la muzeograful Mihail Vulpescu, muzeul reuneşte piese care provin de la fostele schele de producţie petroliere, fiind prezentate şi utilaje folosite la începutul secolului 20. Toate exponatele au fost strânse în perioada 1959-1961 şi până în zilele noastre, cei care trec pragul muzeului putând vedea şi piese vechi, originale, iar în curtea instituţiei – opt utilaje construite în Germania, SUA, Franţa, Belgia datând din perioada 1900-1950 şi folosite în foraj şi extracţie, făcând parte din Categoria Tezaur. Printre cei care şi-au pus amprenta asupra realizării colecţiei muzeale au fost profesorul Nicolae Simache, Nicolae Debie, dar şi specialişti şi ingineri care au lucrat în industria petrolieră. În muzeu pot fi văzute exponate de mare interes istoric, precum şi documente prin intermediul cărora vizitatorii vor putea cunoaşte personalităţile datorită cărora România s-a făcut cunoscută în lume în domeniul petrolului, aşa cum au fost, de pildă, Lazăr Edeleanu – iniţiatorul primei metode chimice de rafinare a petrolului, în anul 1908, dar şi Virgiliu Tacit şi Valeriu Puşcariu, primul fiind inventatorul, în anul 1912, al ventilului tacit (prevenitorul de erupţie) acţionat hidraulic, Ludovic Mrazec – primul director al Institutului român de geologie care a prezentat, în anul 1907, teoria organică de formare a ţiţeiului, sau Gogu Constantinescu, fondatorul unei noi ştiinţe – sonicitatea. De asemenea, aici sunt prezentate documente legate de cel de-al Doilea Război Mondial, în mod special privind distrugerile făcute de bombardamentele din perioada 1943-1944 la cele 11 rafinării importante care existau pe teritoriul Prahovei şi care au fost distruse în proporţie de peste 80%. Mai mult, este funcţională încă – deşi datează din anul 1961 – o dioramă reprezentând Rafinăria Brazi după bombardamentele din 1944 şi reconstrucţia ei în anii ’50. După cum am putut vedea la faţa locului, colecţia expoziţiei de bază a muzeului s-a îmbogăţit, în ultimii doi ani, şi cu machete ce reprezintă exploatarea din Marea Neagră, respectiv Platforma Gloria. Aceasta este cea mai veche platformă construită în România, lansată la apă în 1975, prima care a forat în Marea Neagră şi care mai este folosită şi astăzi, dar pentru alte operaţiuni. Totodată, mai pot fi văzute instalaţiile care sunt amplasate în Marea Neagră şi care sunt folosite pentru exploatarea sondelor şi exploatarea primară a producţiei de ţiţei, precum şi o machetă, funcţională, a unei instalaţii de foraj F200. Nu în ultimul rând, pe lângă multe modele de lămpi de gaz, în vitrine pot fi văzute şi mostre de ţiţei din toată ţara, datând din perioada 1960-1990, precum şi produsele petroliere obţinute în urma prelucrării ţiţeiului, de la mase plastice la polistiren expandat şi fire relon supraelastice. În activitatea muzeului mai intră şi organizarea de expoziţii temporare, precum şi a unor manifestări culturale.
Nu în ultimul rând, cei care vor reveni în muzeu sau îi vor trece pentru prima dată pragul vor putea afla ce premiere au fost consemnate în România, într-un singur an, şi care au avut legătură cu “aurul negru”. Concret, în anul 1857 România a înregistrat o producţie de 275 de tone de ţiţei, fraţii Mehedinţeanu au construit cea mai mare găzărie din lume la Ploieşti, în bariera Rîfov, iar Bucureştiul a fost prima capitală din lume iluminată cu gaz lampant.
Programul de vizitare al muzeului este de marți până duminică între orele 9.00 – 17.00, tariful fiind de 6 lei/persoană individual și 4 lei/persoană pentru grup (minimum 10 persoane), de gratuitate beneficiind persoanele cu dizabilități, copiii cu vârsta până la 3 ani și cei din centrele de plasament.
