CÂMPINA – INIMA FOTBALULUI PRAHOVEAN (VIII)
Constantin Dumitru-Plopeni
Continuăm serialul dedicat istoriei fotbalului prahovean, cititorii având ocazia ca în fiecare sâmbătă să citească materiale „cu parfum de epocă” despre cei care au pus bazele fenomenului fotbalistic în judeţul nostru. Astăzi, un nou episod despre „mişcarea sportivă” din Câmpina, oraş cu o bogată activitate pe scena districtului prahovean în perioada interbelică.
„Câmpina” – văzută după debutul „oficial” în presa locală / ediţia 1924/25
„Câmpina, oraşul unde mai anii trecuţi se juca foot-ball pe apucate, unde vacile păşteau cât mingea era dusă la peticit, unde jucătorii îşi suflecau pantalonii şi se considerau gata echipaţi pentru joc, regulamentele au început să fie buchisite, terenurile îngrădite şi jocul cizelat. De aşa manieră, încât echipele exponente ale footballului local se încadrează azi disciplinat în competiţii de tot felul. Cu clasamente, cu emulaţie şi cu… pasiune. Nenorocirea face ca pasiunea aceasta, care ar trebui să fie un auxiliar al progresului şi nicidecum un adversar, să devină în oraşele trezite la viaţă sportivă o adevărată pacoste. Pe terenurile pe care anii trecuţi se prăjeau la soare copiii cu pantalonii suflecaţi şi cu tradiţionala batistă în jurul frunţii. Se exhibează azi jucători „pasionaţi”, cari nu înţeleg să cedeze nici un centimetru din prestigiul agonisit cu trudă şi preferă să facă ciulama din picioarele adversarului, decât să se lase învinşi. Pasiunea aceasta pentru victorie, pentru faima clubului şi pentru glorie, a transformat pe copiii de altă dată în brute. Nu este Duminică în care oraşul provincial să nu înregistreze şi bătae la matchul de football. Publicul s’a obişnuit şi el cu complectări, aşa că matchurile terminate în voe bună plictisesc. Duminică, de exemplu, două echipe din Ploeşti au ameninţat prestigiul footballului local, spectatorii au putut vedea, fără suprataxă, bătăi în toată regula, cu arbitri ameţiţi sub o ploae de pietre şi cu jucători burduşiţi de expasiunea cetăţenească a sportsmenilor. Cu sistemul acesta se poate ajunge oriunde. La progres însă în nici un caz. Aşa că nu rămâne decât să se readucă oile rătăcite la stâne, adică să se bage în capul copiilor cari au azi chiloţi călcaţi pe dungă şi fruntea degajată, că footballul nu se joacă cu ciomagul şi că prestigiul se apără cinstit lăutăreşte, cu talent şi ambiţie.”
„O scurtă retrospectivă” a filialelor Câmpina şi Băicoi – 1924
„În localitate se află opt echipe, în fruntea cărora s’a clasificat Venus, compusă din jucători tineri. Tăria echipei rezidă în liniile de mijlocaşi şi fundaşi, înaintarea fiind cu mult sub valoarea apărărei, Bach II, Hecklan şi Munteanu fac faţă cu succes tuturor atacurilor, iar mijlocaşii Ghenoiu, G. Constantinescu şi Gradin sunt neobosiţi, alimentând înaintarea şi susţinând-o puternic. Din linia de atac merită a fi relevaţi V. Constantinescu şi Gheller. Urmează societatea Aquila, alcătuită de asemeni din elemente tinere, dar mai puţin rutinate. Totuşi această formaţie a reuşit să facă match nul cu Venus. Cei mai destoinici echipieri ai Aquilei sunt: Lazăr, fraţii Breşca şi Barteş. O tânără echipă a „Funcţionarilor Comerciali” s’a impus din primul an al existenţei sale (1924), mulţumită neobositului preşedinte D.I Mărăcineanu. Uraganul şi Valea Prahovei sunt două echipe de juniori, cărora li se poate întrevedea un viitor strălucit. Cluburile Libertas, Macabi şi Principesa Ileana au depus o activitate foarte redusă. Sperăm că la anul vor intensifica munca. De adăogat că „Principesa Ileana” dispune de o echipă de juniori invincibilă în categoria sa. În sfârşit vechiul cântec al sportului în provincie: lipsa de terenuri confortabile. După cum se vede lipseşte prezentarea activităţii celor de la „Electrica” dar şi a celor două echipe din Poiana: Şoimii Prahovei şi Urania. Băicoi: Odată cu avântul ce a luat sportul în întreaga ţară, mai ales dela război încoace, era natural ca şi în Băicoi să înceapă să se simtă o impulsiune în această direcţie. S’au înfiinţat în comuna Băicoi mai multe societăţi sportive, în special de foot-ball, dintre care unele numai cu o durată trecătoare, iar altele ceva mai stabile. Dintre cele stabile se poate remarca Societatea Română-Americană Băicoi şi Societatea Sport-club-Băicoi. Ambele fuzionând au progresat în mod simţitor, întru cât din cinci matchuri câte a avut în vara acestui an numai matchul cu Romana I Ploeşti l’a pierdut. Afară de sus numita societate, în cursul acestui an s’a mai înfiinţat în comuna Băicoi încă o Societate de foot-ball, cu numele de Romana Băicoi. Ca încheiere, urăm tinerilor sportmani Băicoeni spor la muncă şi succese frumoase în activitatea lor.”
