Oamenii de ştiinţă au identificat o nouă cale prin care creierul detectează aromele dulci şi amare. Până în prezent, cercetătorii au crezut că o singură proteină – TRPM5 – a acţionat ca o sursă pentru capacitatea de a degusta alimentele, preluat de MedLive.ro.
Îndepărtarea acestei proteine din celulele de degustare ale unei persoane ar lăsa persoana în cauză incapabilă să identifice alimentele dulci, amare sau gustul umami. Un nou studiu pune la încercare această teorie. Noile constatări, publicate în jurnalul de specialitate „Proceeding of the National Academy of Sciences”, arată că o altă proteină – TRPM4 – are un rol similar în detectarea gustului, scrie buffalo.edu.
Experimentele realizate pe şoarecii de laborator, purtători ai proteinei TRPM4, au arătat că aceştia consumau cu entuziasm apă cu zahăr şi se bucurau de gustul umami. De asemenea, aceştia refuzau chinina, un compus amar. În schimb, şoarecii de laborator cărora le lipsea proteina TRPM4 au detectat cu greu aromele dulci, amare sau umami.
„Simţul gustului este unul dintre simţurile noastre subapreciate. Cercetările noastre arată că există o redundanţă în sistemul gustativ. Aceste descoperiri sunt importante întrucât simţul gustului este fundamental pentru supravieţuirea noastră. Dacă nu am fi capabili să depistăm aromele amare, spre exemplu, am putea consuma produse otrăvitoare, fără a şti că sunt dăunătoare”, declară Dr. Kathryn Medler, profesoara de ştiinţe biologice la Universitatea din Buffalo.
„Studiul nostru schimbă o dogmă centrală în domeniul gustului şi anume faptul că detectarea aromelor amare, dulci şi umami depinde în exclusivitate de prezenţa proteinei TRPM5. Noile descoperiri ne ajută să înţelegem cum funcţionează sistemul gustativ”, declară Debarghya Dutta Banik, autoarea principală a studiului.
Precum TRPM5, TRPM4 este un tip de proteină, numită şi canal de ioni, ce intră în alcătuirea celulelor de gust. Aceste canale se deschid atunci când alimente cu arome dulci, amare sau umami pătrund pe limbă şi declanşează o reacţie în lanţ: celulele produc un semnal electric ce se deplasează către creier, notificând ce aromă a fost detectată.
Noul studiu constată că şoarecii de laborator au fost mai sensibili la stimulii dulci, amari şi umami, atunci când aceştia dispuneau de aceste două tipuri de proteine la nivelul celulelor lor gustative. Îndepărtarea uneia dintre aceste proteine a determinat scăderea sensibilităţii sistemului gustativ, iar eliminarea amândurora a declanşat imposibilitatea de a detecta aromele în rândul subiecţilor de laborator.
Deşi studiul a fost efectuat pe şoareci, constatările sunt relevante şi pentru oameni, sunt de părere cercetătorii. TRPM5 şi TRPM4 intră în alcătuirea celulelor sistemului gustativ uman, iar cea dintâi proteină joacă un rol important în detectarea stimulilor de gust.
Oamenii de ştiinţă sunt de părere că analizarea sistemului gustativ joacă un rol crucial în sănătatea organismului uman, întrucât gustul ajută la reglarea apetitului şi poate contribui la apariţia problemelor de supraalimentare şi subnutriţie.
Un alt studiu efectuat în urmă cu cinci ani pe această temă arată că celulele gustative ale şoarecilor de laborator supraponderali sunt mai puţin sensibile la gustul dulce, prin comparaţie cu grupul de test alcătuit din omologii lor ce se aflau la o greutate corporală în limite normale.
Este posibil ca problemele de detectare a gustului dulce să determine şoarecii obezi să mănânce mai mult pentru a obţine acelaşi grad de plăcere.
În cazul oamenilor, pierderea poftei de mâncare este o problemă comună în rândul adulţilor în vârstă. Celulele de detectare a gustului devin mai puţin sensibile pe măsură ce oamenii îmbătrânesc, ceea ce poate determina lipsa de interes pentru consumul de alimente variate, ducând la malnutriţie şi un organism slăbit.
„Este deosebit de important să înţelegem cum funcţionează sistemul gustativ. Cu cât ştim mai mult, cu atât putem găsi mai uşor soluţii la problemele de nutriţie şi interveni eficient atunci când sistemul gustativ nu funcţionează corect,” conchid autorii studiului.
