Cristi Damian, Bogdan Chitic
Ieri, la ora prânzului, la Cimitirul Viișoara a avut loc slujba de înmormântare a celui care a fost Paul Roșală, figură emblematică a fotbalului prahovean, fost mare arbitru și observator, trecut în neființă la vârsta de 78 de ani, după o lungă și grea suferință. „Nea Paul” a fost condus pe ultimul drum de peste 200 de persoane, rude, prieteni apropiați, precum și foști colegi și oficiali ai Asociației Județene de Fotbal Prahova și ai Comisiei Județene a Arbitrilor „Dr. Emil Vlaiculescu”.
Printre aceștia s-au numărat Marian Deaconu – președintele CJA Prahova, conducerea AJF Prahova, reprezentată prin directorul Silviu Crângașu și observatorii Tudor Negoiță, Vasile Radu și Stelian Achimescu, fostul mare arbitru asistent de prima ligă, Gheorghe Biziniche, dar și alți cavaleri ai fluierului, precum Paul Pantilimonescu, Alexandru Bădulescu, Aurelian Vasile şi Constantin Miclea. De asemenea, alte personalități fotbalistice importante ale fotbalui prahovean, între care Marian Popa, Viorel Badea, Dorin Stoica, Costin Șirică, Mihail Ionescu și Constantin Panait, au dorit să-și ia rămas bun de la cel care a fost considerat de mulți drept părintele arbitrajului prahovean, cel care a călăuzit pașii, pe dreptunghiul verde, mai multor generații de arbitri, de-a lungul carierei sale de peste 40 de ani. Nu au lipsit președintele FC Petrolul, Cristi Vlad, care a și depus o coroană de flori din partea clubului, fostul jucător al „lupilor”, Vladimir Butufei, reprezentanți ai concitadinei Astra, dar și ai unor echipe din județ, precum CS Ceptura sau CSO Măgura Slănic, asta în vreme ce „garda tânără” de arbitri prahoveni, aflată încă în activitate, în frunte cu Adrian Ilieș, Valentin Dumitru, Andrei Moroiță, Ovidiu Oprea, Ștefan Călărașu, Constantin Pantilimonescu, Sebastian Păduraru, Cătălin Popovici, Mădălin Marinescu și Bogdan Banu, a ținut să fie prezentă pentru a-i aduce un ultim omagiu unui om de înaltă ținută morală, care a iubit și slujit fotbalul cu zâmbetul pe buze.
Odată cu dispariția lui „Nea Paul” se încheie și o epocă „de aur” a fotbalului prahovean, una în care „sportul rege” era aplaudat pe stadioane și nu urmărit din fața televizoarelor, în care interesul pentru sport, în general, era infinit mai mare la toate nivelurile, dar, mai presus din toate, una în care oamenii erau cu adevărat oameni, chiar și în cele mai vitrege circumstanțe.
