Giorgiana Radu
Orice om are dreptul la opinie, indiferent de vârstă, sex sau naţionalitate. E bine ca, din când în când, să ne reîmprospătăm definiţia cuvântului. Dicţionarul Explicativ al Limbii Române ne învaţă că opinie înseamnă părere, judecată, idee. În România, libertatea de exprimare este garantată prin Constituţie, conform Articolului 30. Asta pe hârtie, fiindcă viaţa reală ne arată o faţă schimonosită adesea.
Nu demult, un domn septuagenar mă „urechea” pe Facebook, la un editorial publicat pe AMPress, cum de-mi permit eu, la vârsta mea (33 de ani), să am opinii politice. Iritarea dumnealui venea pe fondul atingerii unui anumit partid. Coborârea la statutul de ”mucos” se face rapid de la altitudinea unei vârste care nu înseamnă neapărat înţelepciune. La experienţa sa de viaţă, m-aș fi așteptat la mai multă comprehensiune legată de libertatea de exprimare, atât timp cât cele expuse de mine au fost așternute pe foaia electronică într-un limbaj adecvat, neinjurios.
Din comentariul său am înţeles că vârsta îţi poate fi, în anumite situaţii, handicap, ceea ce e cu totul deplasat.
Chiar și copilul are dreptul la opinie și trebuie respectat ca atare. Probabil că Domnul (am să-l numesc așa!), care a trăit mult și perioada de dinainte de 1990, a rămas cu niște sechele din acele vremuri când doar doi oameni din stat aveau dreptul la opinie, iar ceilalţi la punerea în aplicare a acesteia. Cicatricile sale s-au dovedit imune la orice regim de după Revoluţia la care s-a vărsat mult sânge nevinovat tocmai pentru aceste drepturi fundamentale ale omului. Iar în stradă, atunci, au murit mai ales tineri, cei dojeniţi astăzi ba că-și iau nasul la purtare emiţând opinii, ba pentru că unii ies în stradă pentru a-și exprima nemulţumiri.
De la vârsta de 18 ani, orice individ capătă libertatea și, oarecum, obligaţia de a-și exprima opţiunea politică la alegerile locale, parlamentare și prezidenţiale. Sigur, aceste drepturi ar conveni politicienilor dacă s-ar manifesta doar în ziua alegerilor, iar în restul timpului să se aștearnă tăcerea electoratului. Așadar, Domnule, vă respect dreptul la opinie, dar am rugămintea să nu-l îngrădiţi și să-l călcaţi în picioare pe al meu. Ce ar fi lumea dacă toţi am gândi la fel? Nu-mi ordonaţi, vă rog, opinii fiindcă sunt ocupată deocamdată cu ale mele. Comportamentul tribal supravieţuiește, din păcate, la noi.
Anul Nou a consumat niște zile din viaţa noastră cu evenimente deloc îmbucurătoare. Medicii de familie nu se înţeleg pe niște procente cu Casele de Asigurări de Sănătate, în timp ce numeroși pacienţi, copii, tineri și vârstnici nu pot beneficia de consultaţii, trimiteri și reţete compensate, trebuind să le plătească din buzunarul propriu, care în multe cazuri se arată gol. Scumpirile nu au întârziat să fie afișate la rafturi și în benzinării. Nici vremea nu se mai comportă normal, ieșindu-și din statutul ei climateric. Boboteaza și Sfântul Ion s-au petrecut fără cojoace, învelite în straie primăvăratice. Crucile din gheaţă, care în anii trecuţi erau cioplite de mâini dibace din sloiuri uriașe, acum au fost turnate în fabrici și conservate la temperaturi care să nu le transforme rapid în agheasmă. Sărbătorile de Iarnă s-au încheiat, iar noi suntem aceiași, cu încrâncenări, îngrijorări, dileme și speranţe. Poate, fiindcă speranţa se stinge ultima, ne vom mai vindeca, unii, de bolile tribale. Iar tinerii, dacă pot fi acuzaţi, ar trebui pentru indiferenţă și nu pentru curajul de a emite opinii.