Fl. Tănăsescu
Nu, România nu trebuie să reprezinte nici pentru noi și nici pentru generațiile care vin din urmă un clișeu de genul “M-am săturat de țara asta ! Aș pleca și-acum, dacă mi s-ar ivi ocazia, de aici!”.
Nu, țara asta e frumoasă nu doar de ziua ei, 1 Decembrie, când se îmbracă în straie tricolore, când defilează armata, pompierii și poliția, ci și mâine, și poimâine și peste ani și ani.
Da, România este și va fi a colegilor elevei Sânziana Ștefan, de la Colegiul Național “Alexandru Ioan Cuza” din Ploiești care a recitat ieri, la statuia lui Mihai Viteazul – locul unde s-au desfășurat manifestările dedicate Zilei Naționale – poezia „Românie, azi e despre tine”. Și, da, trebuie să credem în cuvintele rostite de ea – ”Mă voi prinde ca un scai de-acest pământ și voi crede-n țara mea” – decât în toate vorbele politicienilor pe care le-am auzit de peste 27 de ani încoace. România este și a locuitorilor din Teișani, fericiți că o fiică din comuna lor – Bianca Vlad – a cântat cu mândrie patriotică (nu, nu este desuetă expresia !), în fața miilor de oameni adunați, ieri, de 1 Decembrie, la același monument, o melodie populară despre neam și despre țară.
Probabil că vremea câinoasă de-afară i-a făcut, ieri dimineață, pe mulți ploieșteni să ezite între a veni la statuia lui Mihai Viteazul pentru a vedea festivitatea prilejuită de împlinirea a 99 de ani de la Marea Unire și a sta acasă, în fața televizorului. Nu de alta, dar până în ora 10, numai câteva sute de suflete se adunaseră să vadă anunțatele onoruri și parade militare pe care instituțiile prahovene aveau să le facă la statuia menționată și pe Bulevardul Republicii.
“ Unii au luptat prin noroaie pentru țara asta. Au mâncat varză amestecată cu paie, au înghițit pământ. Au băut apă de ploaie. Alții au murit”, vorbește, ca pentru el, privind printre cei prezenți, un veteran de război.
Și, de parcă s-ar fi auzit glasul înaintașilor, încet, încet, mii de ploieșteni s-au strâns la statuia domnitorului Mihai Viteazul, pentru a participa la ceremonia care se oficiază an de an, la aceeași dată de 1 Decembrie, în Ploiești și-n alte localități prahovene, precum și în țară. Fiindcă, nu-i așa, a fi român nu înseamnă să stai doar pe Facebook și să postezi un tricolor sub care să scrii “La mulți ani, România !”, ci să mai simți și furnicături pe piele atunci când se intonează Imnul Național.
În plus, cum să nu fii român când, însăși Uniunea Elenă din România – Filiala Prahova a ținut să aducă un omagiu țării care a adoptat-o, reprezentanții acesteia depunând o coroană în memoria românilor căzuți la datorie pe câmpurile de luptă !
După cum coroane au mai depus – cum este tipicul la astfel de manifestări – reprezentanți ai Guvernului – prin miniștrii Grațiela Gavrilescu și Teodor Meleșcanu – ai instituțiilor locale, ai partidelor politice, ai poliției, jandarmeriei ș.a.m.d.
Firește, cel mai așteptat moment a fost cel al paradei militare. Și nu puțini au fost părinții care și-au ridicat copiii pe umeri să vadă și cum defilează angajații MAI din cadrul instituțiilor prahovene, dar și autospecialele polițiștilor, pompierilor, jandarmilor montani etc.
Da, a fost Ziua Națională a României. Poate că, după cum spun unii, a fost mai puțină audiență decât în alți ani. Da, a fost ziua de 1 Decembrie în care unii, într-adevăr, s-au înghesuit – la finalul festivităților, la porțiile de fasole și cârnați.
Nu, nu am trăit vremurile în care soldații români beau apă de ploaie sau mâncau varză amestecată cu paie, ori înghițeau pământ sau mureau privind cerul. Cerul care, la vreme de război era, probabil, mai senin decât a fost ieri, la vreme de pace…
Dar, spre norocul nostru, am văzut ieri două reprezentante ale generațiilor ce vor să vină – elevele Sânziana Ștefan și Bianca Vlad – care ne-au dat nouă, ăstora bătrâni și cârcotași, o lecție mare cât … România Mare.
Două eleve care ne-au convins că țara asta are, într-adevăr, un viitor. Chit că acesta va fi “când noi nu vom mai fi !”…
