Sfântul Sava a trăit în vremea împăratului Teodosie cel Mic (403-450). La vârsta de 18 ani ajunge la renumitul călugăr Eftimie, care îl trimite la Cuviosul Teoctist. Acolo s-a desăvârşit şi apoi a făcut multe minuni. Din minunile sale amintim că prin rugăciunea lui a izvorât apă în locuri fără de apă. A fost trimis ca sol la Constantinopol, de patriarhii Ierusalimului. După mulţi ani de nevoinţe şi nespuse bucurii duhovniceşti, Sfântul Cuvios Sava a avut o vedenie dumnezeiască: a cunoscut data trecerii sale la cele veşnice. Culcându-se în chilia sa, a chemat pe toţi părinţii şi fraţii şi le-a dat sărutarea cea mai de pe urmă. Apoi au trecut patru zile fără să guste ceva şi să vorbească cu cineva. Astfel, sâmbătă seara, cerând Preacuratele Taine şi împărtăşindu-se, a zis cuvântul cel mai de pe urmă: „Doamne, în mâinile Tale îmi dau duhul meu”. Şi aşa s-a săvârşit în ziua de 5 decembrie 532.
