Sfântul Daniil Sihastrul este cunoscut şi sub numele de „Daniil Schimonahul” sau „Daniil cel Nou”, nume care nu mai fac posibilă confuzia cu prorocul din Vechiul Testament. S-a născut la începutul secolului al XV-lea, într-un sat din apropierea oraşului Rădăuţi. Ajunge la Schitul Sfântul Lavrentie, la 6 km de Putna, locul intrării sale în monahism. Mai târziu alege să se retragă pe o stâncă de pe malul pârâului Viteul, unde va dăltui un paraclis, la care se mai vede şi azi pridvorul, naosul şi altarul, iar dedesubt o încăpere, săpată tot în piatră, care îi va sluji drept chilie. Potrivit tradiţiei, Cuviosul Daniil i-ar fi prezis Sfântului Ştefan cel Mare că va urca pe tronul de domnie al Moldovei. După spusele cronicarului Ion Neculce, cuviosul Daniil este cel care l-a îndemnat pe Ştefan Vodă să continue lupta împotriva turcilor şi tot de la el a venit şi îndemnul de a zidi Mănăstirea Putna. Nu se cunoaşte data trecerii sale la cele veşnice. A fost înmormântat în partea sudică a pronaosului bisericii Mănăstirii Voroneţ. Un deget, ferecat în argint şi împodobit cu unsprezece mărgăritare şi un granat, se păstrează şi astăzi la mănăstirea Putna. El poartă inscripţia: „Aceste relicve le-am ferecat eu Ghedeon, igumen ot Voroneţ, cu toată cheltuiala mea în anul 7257 (1749), în 4 decemvrie”. Despre acest deget, care este păstrat la mănăstirea Putna, tradiţiile spun că este degetul arătător de la mâna dreaptă a Sfântului Daniil, cu care el a arătat voievodului valea Putnei, unde l-a îndemnat să ridice mănăstirea. Hotărârea sinodală de „canonizare” s-a luat la 20 iulie 1992, rânduindu-se că el să fie prăznuit în fiecare an, pe 18 decembrie.
