Luiza Rădulescu Pintilie
Pictoriţa Maria Urian îşi aminteşte exact şi cu emoţie momentul alegerii drumului artistic, îndrumată mai întâi de învăţătorul său, apoi de cunoscutul artist plastic Ovidiu Paştina şi sub desăvârşirea profesorilor de la Institutul de Arte Plastice „Ion Andreescu” din Cluj-Napoca, pe care l-a absolvit în 1976. Văzându-i lucrările din expoziţia personală tocmai vernisată la Galeria de Artă din Ploieşti, eu îmi permit să cred că alegerea aceasta a fost legată cumva şi de o mirabilă sămânţă care a înmugurit undeva în pământul bun al locului naşterii sale de la Diţeşti – Prahova, altfel nu ar fi putut să înflorească o atât de splendidă grădină de trăiri în culori precum cea pe care o înfăţişează şi cele 34 de tablouri expuse, aproape toate flori şi peisaje. „E bine să deschidem larg o uşă şi să pătrundem cu sfială, cu smerenie şi dragoste în universul picturii Mariei Urian”, stă înscris pe coperta catalogului-album de expoziţie, preluând cuvintele artistului Ovidiu Paştina, mentorul despre care pictoriţa vorbeşte cu mare recunoştinţă. La rândul său, preşedintele Uniunii Artiştilor 
Plastici – Filiala Ploieşti, artistul Marcel Bejgu, caracteriza, la vernisaj, adresându-se colegilor de breaslă, prietenilor, membrilor familiei, iubitorilor picturii care i-au fost alături autoarei, drept o „expoziţie cu stil” ceea ce se înfăţişează, în aceste zile, de pe simeze, privirii şi sufletului. Ca un profund dialog ce dezvăluie sensibilitatea, modestia, fragilitatea şi forţa artistei Maria Urian, legate statornic nu numai de pictură – pe care o păstrează drept prima şi de netrădat vocaţie, chiar dacă şi-a descoperit şi cultivat şi alte pasiuni – grădinăritul fiind printre ele, dar şi de arta iubirii sale de familie, căreia îi e sprijin şi model de profesie şi de viaţă – fiica sa cea mare a îmbrăţişat tot cariera artistică iar celei mici arta întregindu-i universul existenţial – şi în care îşi găseşte, la rându-i, echilibrul. Toate se regăsesc şi se armonizează în semnătura artistei dezvăluită, în plinătatea sa, publicului.
Ghiocei, toporaşi, crengi de iasomie, nemţişori, florile de pe pervaz, părul din curte, narcise şi câmpul cu maci, floarea-soarelui şi galbene flori de toamnă, crini roşii şi brânduşe se însoţesc de mireasma buchetului de busuioc dintr-o veche ulcică, de dangătul răsunând din clopotniţă, de zidurile bisericii din Nessebar, de înălţătoare amintiri din Bucovina şi aşteptarea întâlnirii cu pânza a pensulelor de artist, din tabloul dăruit fiicei sale – în fapt un univers în care „culoarea se armonizează formelor dezvăluite printr-un subtil desen care se acordă într-un tot uimitor” (Ovidiu Paştina). Expoziţia va rămâne deschisă până miercuri,
13 decembrie.
