Lucian Avramescu,
30 noiembrie 2016, Sângeru
Prea multă ură a-ncăput
în toate
Ura stă-n bănci, ca un elev
la școală
Azi ura a contaminat cu totul
Și Ziua ce se vrea Naţională
Aștept o defilare de iubire
Nu de săruturi, nici
de-mbrăţișări
Dar vreau ca inamicii să se bată
Măcar de ziua ţării lor cu flori
Soarta, vezi bine,
ne-a bătut destul
Și ne-a vărsat ce-i hâd
în bătătură
O grindină pe care o sporim
Cu un adaos personal de ură
Ura face ravagii în copii
Abandonaţii sorţii fără taţi
Ce cresc pieziș, la voia întâmplării
De ură doar, bieţii, înconjuraţi
Daţi liber la iubire doar o zi
Daţi un decret de zonă fără risc
În care ura brusc s-ar converti
În unicul iubirii obelisc
Dar cer prea mult, ura s-a instalat
Virusu-i asasin e fără leac
Tu, omule, ești singurul ce poţi
Găsind-o-n tine, să îi vii de hac
Dar vrei? Nu vrei, te-aș brusc deposeda,
Nu de iubire, ci de ura ta!
