Florin Tănăsescu
Voi crede în spiritul acestor Sărbători dacă și numai dacă voi sta lângă crucea morţilor mei cel puţin la fel de mult cât stau la coadă la mall. Altfel, am îmbătrânit degeaba, ca un prost, iar Crăciunul vine, așa, cam pe nepusă masă și fără rost. Este un fel de copy – paste al celui ce-a fost și- acum un an, și acum vreo doi, și-n toate iernile trecute și care vor mai trece peste mine, prin noi.
Neîndoielnic, voi fi pătruns de spiritul Crăciunului doar dacă totuși cineva, oricine, va fi în stare să-mi explice de ce nu ne străduim să fim mai buni nu doar în preajma lui 25 decembrie, ci în oricare altă zi. Într-o zi de 18 august, de exemplu, aleasă mai mult sau mai puţin la întâmplare…
Voi fi convins că postul în care m-am abţinut să beau cafea de la dozator (aparatul, altfel fair- play, avertizează: “Atenţie, poate conţine urme de lapte!“) mi-au fost de folos dacă n-aș ști că, iarăși și iarăși, de la anul, partea întunecată a sufletului meu va ieși, din nou, la iveală.
Probabil că, la finalul sezonului regulat al celor 40 de zile de postit, voi merge și la spovedit, pentru ca, mai apoi – dacă îmi iartă popa păcatele –, să mă calific în play-off, la împărtășit. Și numai dacă intru în biserică mai cu frică decât în cabinetul dentistului, înseamnă că da, a avut rost să vină și pentru mine Crăciunul. Și iarăși da, numai dacă voi respecta mai întâi îndemnul lui Hristos – “Iată că te-ai făcut sănătos, de-acum înainte să nu mai păcătuiești” – și nu recomandarea felcerului – “Timp de două ore să nu mâncaţi și să nu beţi nimic, pentru a se închide rana de la incisiv” – se prezumă că voi avea parte de un altfel de Crăciun. De nu, și spovedania și împărtășania tot copy-paste vor fi !
Da, voi crede în cuvintele lui Steinhardt – “Dăruind vei dobândi” – , dar cu o condiţie: să nu mai văd camerele de televiziune cum se ţin ca scaiul de oaie atunci când diverse ONG-uri sau instituţii se milostivesc de nefericiţii din azile, oferindu-le trei portocale și-un cozonac. Fiindcă, nu-i așa?, dacă marile dureri sunt mute, nici micile binefaceri nu trebuie trâmbiţate. Altfel, Crăciunul este același copy-copy – paste de 28 de ani încoace. Și voi mai crede într-un Crăciun normal numai atunci când mâncarea expirată de după Sărbători nu va lua, de la unele mall-uri, calea caselor de copii orfani.
Voi crede că îl iubesc pe aproapele meu ca pe mine însumi doar atunci când mi se va rupe inima văzând – ca de fiecare dată în ultimii ani – cum, pe 1 ori 2 sau chiar pe 3 ianuarie, unii amărâţi cumpără brazi sau molizi nevânduţi până atunci, pe care îi duc, în cârcă, acasă, să-i împodobească. Să-i împodobească pentru ce ? Pentru Bobotează, că doar nu au hotărât să sărbătorească Crăciunul pe rit vechi.
Cred că există așa numitul spirit al Sărbătorilor de Iarnă dacă și numai dacă, fără să iau bilomag pentru întreţinerea memoriei, pot spune, dintr-o suflare, numele a măcar unuia dintre cei trei magi care au zărit Steaua de la Răsărit pe Cer. Numai așa voi crede în magie.
Restul e Crăciun copy – paste fericit ! sau, după caz, Sărbători copy – copy – paste fericite !
