Nicoleta Dumitrescu
Duminică seară, ca şi în alte duminici din ultima vreme, în Capitală, dar şi în numeroase oraşe din ţară, românii au ieşit în stradă pentru a protesta, acţiunile lor fiind îndreptate în mod special împotriva mult contestatelor modificări ce se doresc a fi făcute de către partidele aflate la guvernare la legile justiţiei. Aceste mitinguri nu reprezintă o noutate, dar premiera de acum câteva zile a constat în faptul că la Bucureşti, de pildă, protestatarilor li s-au alăturat şi politicienii, în mod special cei care, consideră ei, ar face opoziţie.
Printre aceştia au fost şi liberali, chiar şi liderul acestora – Ludovic
Orban, care a declarat că s-a alăturat protestatarilor şi într-o altă calitate, aceea de cetăţean. Cu un fluier agăţat de gât, între scandările anti-guvernamentale şi anti-PSD şi sunetele vuvuzelelor, liderul PNL a avut astfel parte de “botezul” manifestaţiilor din stradă, convins că prezenţa sa în mulţime îi va creşte un pic cota de lider principal al opoziţiei. Aşa o fi în accepţiunea acestuia, în sensul că, la cotele deja ştiute în ceea ce priveşte încrederea electoratului în PNL, ar putea să mai fie adăugate alte… 0,01% procente !?!
Numai că, în ceea ce priveşte faptul că a ieşit în stradă şi în calitate de cetăţean, alături de ceilalţi cu adevărat cetăţeni prezenţi la protest care nu mai suportă prostiile celor de la PSD, gestul acestuia seamănă mai degrabă a demagogie. Pentru că nu poţi să te baţi cu pumnii în piept că eşti politician în anumite zile, iar duminică seara, brusc, schimbi costumul şi cravata cu blugii şi jacheta cu glugă şi, trăgând aer în piept pe care apoi să-l slobozeşti prin fluier, să spui că, gata, acum eşti cetăţean!
Cetăţean nu poţi să fii din când în când. Nu poţi să fii “din popor” doar atunci când, ca politician, uitându-te pe fereastră cum se adună mulţimea îţi spui că poate ar trebui să fii şi tu acolo, lângă ea, în stradă, strigând lozinci împotriva acelora care sunt la putere.
Să fii cetăţean, unul de rând, cum este invocat de regulă românul prin campaniile electorale, e atunci când simţi că te loveşti la tot pasul de toate legile, normele şi regulile votate şi impuse de politicienii care, culmea, tot prin votul electoratului ajung în cele mai importante instituţii ale statului, inclusiv în Parlament.
Prin urmare, liberalul Orban putea să spună că este şi el cetăţean dacă, măcar în ultima lună – nefăcând parte din tagma acelora cărora li s-au dublat salariile – la leafă îşi face hârtiuţă cu ce bani mai rămâne după ce îşi plăteşte toate ratele la bănci şi achită facturile la utilităţi şi telefon.
Mai mult decât atât, cetăţenii pe care îi invocă din când în când politicienii sunt cei care ştiu cât costă un kilogram de cartofi, un litru de ulei sau de lapte, inclusiv un ou al cărui preţ este acum cât al unei franzele! Or, când iei zilnic masa la popota Parlamentului, la preţuri de dumping, n-ai cum să fii în locul cetăţeanului care, dintr-un pui, când nu pune copanele la congelator, face trei feluri: ciorbă, friptură şi şniţele!
Pe de altă parte, după cum s-a şi văzut de altfel, politicienii din opoziţie s-au alăturat protestatarilor mai mult de paradă, ca să dea interviuri la jurnalişti. Pentru că, dacă i-ar fi durut cu adevărat de cetăţeni, aşa cum spun, de la începutul anului, de când puterea a adoptat celebra ordonanţă 13, puteau mult şi bine să se mobilizeze şi ei şi să organizeze proteste chiar la fiecare sfârşit de săptămână. Numai că, după cum se vede, e mai uşor să faci paradă zicând că poţi să fii şi cetăţean, din când în când!
