Sfântul Paramon a trăit în secolul al III-lea, în timpul domniei lui Deciu. Achilin, dregătorul Răsăritului, a poruncit către 370 de creştini să jertfească zeului Poseidon. Pentru că aceştia au refuzat, au fost ucişi. În vremea pătimirii acestora, a trecut pe lângă ei Paramon, un creştin care a strigat către Achilin: „O, cât de mulţi drepţi sunt înjunghiaţi fără vină, de necuratul voievod, pentru că nu se închină idolilor lui celor fără de suflet şi muţi”. La auzul acestor cuvinte, Achilin a poruncit ca Paramon să fie ucis.
Înainte de a primi moartea, a fost supus la mai multe chinuri. I s-a smuls limba, apoi i s-au înfipt în toate mădularele trestii. În urma acestor chinuri, a fost săgetat cu sulițele şi, astfel, şi-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu.
