Sfinţii Achepsima, episcopul, Iosif, preotul şi Aitala, diaconul au trăit în secolul al IV-lea, în vremea împăratului Sapor, regele perşilor.
Achepsima a fost arestat în timpul prigoanei împotriva creştinilor din timpul domniei lui Sapor şi aruncat în temniţă, unde a pătimit vreme de trei ani. După torturi bestiale, a fost decapitat. Moartea sa i-a fost descoperită în chip minunat de un copil, care, potrivit tradiţiei a intrat în casa acestuia şi l-a sărutat pe cap spunându-i: „Fericit este acest cinstit cap, căci cu cununa muceniciei pentru Hristos se va încununa!”
Iosif şi Aitala, pentru că au avut curajul să mărturisească credinţa în Hristos, au fost îngropaţi în pământ până la mijloc, iar torţionarii i-au silit pe creştini să îi bată cu pietre. Prin lucrarea lui Dumnezeu, noaptea, trupul lui Iosif s-a făcut nevăzut, iar peste trupul lui Aitala a răsărit un arbore de mir cu ale cărui frunze şi ramuri oamenii primeau vindecare de orice boală erau cuprinşi. Acest arbore a rodit vreme de cinci ani, până când păgânii l-au tăiat din rădăcină.
