Florin Tanasescu
Am zis țării ”Adio și-un praz verde!”, dar m-am răzgândit, fiindcă în tot ceea ce mă mai ține legat încă de ea e Oltenia, eterna Terra Nova. Adică tu, Vasileasco.
My Lady de Winter – că semeni cu dama din “Cei trei mușchetari” -, de când te-am văzut „întâiași dată pentru prima oară“ pe Autostrada A3 (pardon, la Antena 3), mi s-a pus pata pe tine. Vecina de dedesubt m-a auzit într-o seară, în pauza publicitară, fredonând “Dragostea mea pentru tine arde macii pe coline”. A ciocănit sfios la ușa garsonierei mele și mi-a vârât prin crăpătură un fursec. Săraca , ea nu știa că eu la tine aștept să-mi torni gogoși televizate. Sunt orbit de dragoste, Olguțo ! Mi s-a calat retina pe tine și nici că există cale de întoarcere pentru trei lucruri: iubirea pentru tine, mortul și țara în drumu-le spre groapă.
Vasileasco, ce zici, te bagi? Vezi tu, se cer unii pe alții în căsătorie pe sub poduri, pe aripi de avioane care se prăbușesc, prin iad (adică în România), prin Rai (oriunde în lume, numai pe-acilea, nu !), deci de ce n-aș face și eu o aroganță de genul ăsta, dar pe Jupiter ? Nu de alta, dar tu și guvernul de pesediști oricum sunteți rupți de tot ce-i pământesc și românesc. Cu ocazia asta verificăm și dacă există o a treia lume paralelă, că a doua știm care este: clasa politică.
“Căsătorește-te cu mine, că sunt viu”, ca să-l parafrazez și eu pe Tudor Gheorghe, care-i făcea campanie lui Ponta, iar nu cu un mort frumos cu ochii vii, ce vot îi dă lui Dragnea.
Sigur, te vei întreba dacă la nunta mea/a ta va cădea o stea ? Aiurea ! Doar Petre Daea visează la chestii din astea pășuniste. Alea realiste stau precum știi: Pilonul II de pensii se va prăbuși ! Și, atât timp cât dragostea învinge totul, se va face una cu pământul și Pilonul I. Doar Turnul din Pisa– acolo unde ne vom petrece luna de fiere rezistă – rezistă de secole. Și va rezista, câtă vreme nu se va angaja Guvernul român să-l îndrepte. Că praful se-alege și de ăsta, după aia.
Decât să te salte musculoșii Codruței direct din loja stadionului neterminat de la Craiova, mai bine te trec eu Dunărea, la Ruse, fată dragă. Plus că, ocupată fiind cu guvernarea și trasul cu ochiul la rochiile Firei și la gențile Elenei Udrea, cu siguranță că n-ai avut timp să citești “Sburătorul” lui Heliade. Ei, îți spune Mandea, că ăla vine pe nepusă masă, la miezul nopții, și nu la șase dimineața, ca mascații, de zici că te bântuie blestemele clasei muncitoare, căreia îi vei pune în cârcă contribuțiile la asigurările sociale.
Vreau să-ți mai zic, Vasileasco, că mi-i drag și bretonul tău, micșorat din ce în ce mai mult, precum pensiile ălora care-au muncit ca proștii o viață-ntreagă la ceape, da n-au învățat nici acum sloganul pesedist “La furat, nu la-ntins mâna !” Aștept, deci, răspunsul tău, televizat, şi ne-am cărat.
Eu, pe-un crac de cobiliță, „voi cerca de mă iubești“.
