Ca în tinereţe…
Iarna, un frig năprasnic.
Un cuplu foarte bătrân se pregătea de somn, încălzindu-se la gura sobei.
Căutând o plapumă mai groasă, bătrâna zice:
– Mai ţii tu minte bărbate, în tinereţe, înainte să mă ceri de la mama, cum mă aşteptai tu seara de seară la stejarul din fundul grădinii, eu ieşeam din casă să vin la tine şi cu câtă pasiune ne mai iubeam?
– Da… ce vremuri!
– Hai să mai facem odată ca pe vremuri, zice bătrâna, că suntem bătrâni şi nu se ştie cât timp mai avem.
Entuziasmat de ideea nevestei, pleacă bătrânul la stejar.
O aşteaptă şi o aşteaptă şi o tot aşteaptă până se învineţeşte tot de frig şi cum nu mai rezistă, după vreo oră merge în casă unde o găseşte pe bătrână înfofolită în plapumă.
– Da bine măi nevastă, bine că stai la căldură sub plapumă şi eu te aştept să paralizez de frig în viscol lângă stejar, de ce n-ai venit?
La care bătrâna răspunde sec:
– Nu m-a lăsat mama!
Trei poliţişti se prezintă la comisia de examinare pentru a avansa în gradul următor.
Intră primul, comisia pune întrebarea:
– Ce e negru cu şireturi?
– Vă bateţi joc de mine s-au asta e întrebarea?
– Răspunde corect şi eşti avansat, zice comisia.
– Ok, răspunsul corect este PANTOFUL.
– Răspuns corect, ai luat gradul, să intre următorul.
– Aceeaşi întrebare , acelaşi răspuns, ia şi al doilea gradul.
Între timp, cât al doilea era înăuntru la comisie, primul îi zice la al treilea că nu e mare scofală, că te întreabă ce e negru cu şireturi şi bineînţeles că e pantoful şi ai luat examenul.
– Intră al treilea bucuros şi fără emoţii.
Comisia pune întrebarea:
– Ce stă pe perete şi face tic-tac ?
Linişte, daaaaaaaa are şireturi? zice poliţistul.
– NU, zice comisia.
– Da, păi atunci este sandaua.
Două măicuţe mergeau cu maşina, când deodată apare pe parbriz un vampir. Măicuţa din dreapta îi zice la cea care conducea:
-Da-i cu apă sfinţită, dă-i cu apa sfiniţită!!
Dă ea cu apa sfinţită de la ştergătoare dar nimic… Vampirul rămâne acolo.
– Dă-i cu tămâie, dă-i cu tămâie!
Dă maica cu tămâie dar tot la fel… vampirul nici nu se clinteşte…
Disperată că nu scapă de vampir, îi zice cea din dreapta:
-Încearcă cu crucea!!! Încearcă cu crucea!
-Tu-ţi crucea mamii tale, dă-te jos!!
Înaine de a pleca în armată, ardeleanul smulge toate florile din grădină. Motivul? „Lenuţa! Nu cumva să facă copii din flori!…”
În spital:
– Domnule, treziți-vă, e timpul să luați somniferele.
Cică intră un poliţist într-o cofetărie ca să-şi cumpere ceva dulce pentru acasă. Se duce la vânzător şi zice:
– Nu vă supăraţi, bomboane este ?
Vânzătorul se uită la el aşa mai ciudat şi îi zice:
– Domnule, bomboane SUNT !
A doua zi iar se duce poliţistul să-şi ia ceva dulce de la aceeaşi cofetărie:
– Nu vă supăraţi, caramele este ?
Vânzătorul ofticat îi zice:
– Domnule, caramele SUNT !!
Se duce poliţistul acasă şi cade pe gânduri: „Băi cred că vânzătorul ăla vrea să mă facă atent să vorbesc civilizat cu… gata, asta e”.
A treia zi se duce poliţistul fericit la aceeaşi cofetărie, cu fruntea sus şi îi spune vânzătorului:
– Fiţi amabil, rahat sunt ?
La care vânzătorul:
– Eşti ! Că de aia te-ai făcut poliţist !!!
Maria îl strigă pe Ion:
– Ioane, hai în casă, că plouă!
– Lasă, stau afară, că plouă şi aici!
-Iubitule ce ai vrea să facem împreună în noul an?
-Păi… draga mea… hai să facem ceva ce n-am mai făcut niciodată!
-Ce?
-Eu beau liniştit iar tu îţi ţii gura!
– De ce conduci maşina cu asemenea viteză?
– Am frânele defecte şi vreau să ajung acasă înainte de a avea un accident.
Vine Ion, acasă mort de beat.
Intră în cameră la copil şi-l întreabă:
– Măi copile, ia spune tu lu’ tata, în ce clasă eşti tu?
– În a treia, mă tată, tu nu ştii?
– No apăi, tu ştii să scrii după dictare?
– Ştiu tată, cum să nu!
– No, ia un caiet şi scrie: Ardealul ii al nost’!
Ia copilul un caiet şi scrie ce-i zice tatăl.
– No, mai scrie o dată: Ardealul îi al nost’!
Mai scrie copilul o dată.
Şi tot aşa până umple tot caietul cu Ardealul îi al nost’.
Ion mulţumit se întoarce la birt.
Copilul plângând o sună pe maică-sa.
– Mamă, mamă, eu aşa de beat nu l-am văzut pe tata în viaţa mea….
– Da’ ce-a păţit dragul mamei? L-a adus poliţia acasă?
– Nu mamă!
– Dar ce e cu el?… E în comă alcoolică?
– Nu mamă!
– Dar despre ce e vorba????
– Se crede ungur!!!
Accident pe autostradă
Un poliţist ajunge la locul unde o maşină a ieşit de pe autostradă, a omorât mai multe animale şi a dărâmat un hambar.
Îl ia deoparte pe Vasile, care abia se mai ţine pe picioare şi se sprijină de nevastă-sa, şi-l întreabă:
– Fii sincer, cât ai băut?
– Zece beri şi patru sticle de vin. Sunt beat, ce mai…, zice Vasile.
– Ştiu că eşti beat, zice poliţistul nervos, dar ăsta nu e un motiv ca s-o laşi pe nevastă-ta să conducă!
Război. Gheorghe vine şi raportează:
– Dom’ Căpitan, raportez: Nu mai avem gloanţe! Ce facem?
Căpitanul, nervos:
– Încetaţi focul, ce mama dracului!
Într-o duminică în care soldaţii aveau oră liberă, un plutonier intră în sala de mese şi zbiară:
– Unde e soldaţii??!!
Un fruntaş răspunde:
– Joacă şah pe terasă!
Plutonierul pleacă bombănind:
– Ei bine, las că le iau eu mingea…
Un oltean, după vreo 4 ani de lucru în Italia se întoarce în patria-mamă.
Într-o seară se duce în vizită la un cumătru în altă zonă a ţării.
A luat o sticlă de Martini şi nişte banane pentru fiul cumătrului.
Stau ei la masă, beau, mănâncă, discuţii de viaţă.
La un moment dat vine băiatul, ia o banană de pe masă şi o mănâncă cu tot cu coajă.
Omul, în gândul lui:
„Să-i zic ceva, o să pară că am venit cu fiţe din Europa şi o să se supere”.
Şi tace.
Mai trece o bucată de timp, copilul mai ia o banană şi iar o mănâncă cu tot cu coajă.
Omul nu mai rabdă (să nu i se facă rău copilului) şi-i zice cumătrului:
– Auzi, cumetre, da’ băiatul tău nu mănâncă bananele corect.
La care, tatăl:
– Dumnezeii mă-ti de copil! Cu pâine ţi-am zis! Cu pâine!
O soţie sâcâitoare
Pe o șosea intens circulată din Oltenia, cu puțin înainte de ivirea zorilor, un echipaj de la Rutieră oprește o Dacie care târa după ea o remorcuță goală.
– Sunt agentul Popică, vă rog să prezentați actele. De unde veniți?
Șoferul:
-Am fost prin Ardeal cu niște lubeniță.
Soția, din dreapta:
– Și… pepeni, și doi saci de ardei!
Șoferul, predând actele:
-Am avut viteză?
Soția, din dreapta:
– Sigur c-ai avut bă, Niki Lauda, c-o ții numa la blană, de ce crezi tu că te opri domnu ofițer?
Agentul:
– De fapt, v-am oprit ca să vă atrag atenția că farul din dreaptă nu funcționează iar acum observ că geamul de la semnalizare e spart.
Șoferul:
– Îmi pare rău, nu știam… l-o fi lovit careva prin piață.
Soția, din dreapta:
– Nu știai, pe dracu! Că mă bați la cap d-asta iarnă ca să-ți dau bani să-l schimbi…
Agentul, în șoaptă, înapoind actele:
– Da v-ajută soția…
Soția, din dreapta:
– L-ajut dom ofițer, cum o să nu-l ajut, da numa când e beat, că atunci când e treaz, de ce să mă bag…
Medicament oltenesc
Odată, soţia unui oltean, fiind leneşă, ca să nu lucreze se dădu bolnavă.
Îi spuse soţului ei că are o boală grea, “obosire de muncă” şi este grav bolnavă.
Neştiind ce să facă, olteanul se duse la farmacie să cumpere medicamente pentru nevastă să îi treacă necazul.– Aveţi ceva pentru boala “obosire de muncă”?
– Da, ia dă-te mai aproape şi întinde capul!
Olteanul întinse capul iar farmacistul îi dădu doi pumni în faţă de îl ameţi de tot.
Olteanul întrebă farmacistul:
– Da’ de ce mă lovişi?
– Ăsta-i medicamentul. Îl dai şi soţiei tale şi o vindecă.
Olteanul merse acasă şi îi dădu un pumn soţiei de sări asta din pat sus şi începu să lucreze ca titirezul. Olteanul, mulţumit din cale-afară, se duse înapoi la farmacist:
– Am venit să-ţi mulţumesc. Medicamentul a mers perfect.
– Vezi, ţi-am zis eu!
– Dar mi-o trebuit doar o doză, aşa că pe cealată ţi-o dau înapoi!
Eu împreună cu doi prieteni ne căsătorim cu femei din părţi diferite ale României…
Primul îşi ia o ardeleancă.
Îi spune că trebuie să spele vasele şi să facă curăţenie în casă.
Îi ia 2 zile dar în a 3-a zi vine acasă într o casă curată, vase spălate…
Al 2-lea îşi ia o moldoveancă îi spune că trebuie să spele vasele să facă curăţenie în casă şi să gătească.
În prima zi nu vede mai nimic.
A 2-a deja era mai bine în a 3-a o masă mare şi bogată.
Eu îmi iau o olteancă.
Îi zic să spele vasele şi hainele, să facă curat şi să gătească.
În prima zi nu am văzut nimic…
În a 2-a s-a mai dus din umflătură…
În a 3-a deja vedeam mai bine cu ochiul stâng şi umărul mă mai lăsase încât să pot spăla vase şi rufe, să gătesc şi să fac curat…
Într-un compartiment de tren, un oltean şi-un ardelean.
La un moment dat, ardeleanul scoate o litră de pălincă, slană, ceapă, pită, sfarmă ceapa şi începe să mănânce, trăgând din când în când câte-o gură de pălincă. Olteanului i se face poftă, se foieşte pe banchetă şi nu ştie cum să intre-n vorbă.
Când vede că pălinca e pe terminate, îşi ia inima-n dinţi şi se trage mai aproape de ardelean:
– Mă cheamă Tudor!
– Apăi, dacă te cheamă, du-te!