Fl. Tănăsescu
Da, cu siguranță, primarul Păuleștiului, Sandu Tudor, știe că, așa cum la timp de vremuri așezate preotul, învățătorul și doctorul reprezentau repere ale spiritualității, ale bunului- simț și ale echilibrului într-o localitate, așa trebuie să fie și astăzi.
Este clar că nici directorul Școlii Gimnaziale “Arhitect Toma T. Socolescu” din comună – Ovidiu Rădulescu- nu a uitat ce înseamnă să ai emoție nu doar la început de an, nu când îţi vine o inspecție, ci zi de zi. Și, cu atât mai mult la începutul acestei săptămâni, când instituția de învățământ din localitate a marcat a XI-a ediție a Zilei Școlii.
A confirmat cele scrise mai sus și profesoara de muzică Ioana Ungureanu Berbec, care, împreună cu Trupa “Cireșarii”, a susținut un program artistic de dansuri populare. “Ce frumos! Ce impresionant !”, au exclamat câțiva părinți aflați lângă noi.
Nu a trecut, însă, decât un deceniu de când Școala Gimnazială din Păulești poartă numele arhitectului Toma T. Socolescu, nume dat instituției de învățământ în anul 2007.
“Așa ne adunam și noi, în cerc, pe vremuri, la această școală, fiindcă și eu am stat în băncile ei”, avea să mai spună primarul comunei, când a văzut mulțimea de elevi făcând roată – roată, în curtea școlii, în jurul oficialităților prezente, cu ocazia marcării evenimentului. Și-atunci îți pui întrebarea firească: este adevărat ce se vorbește azi, și anume că școala românească este viciată ? Că profesorii nu mai sunt ce erau pe vremuri și, cu atât mai puțin, elevii ?
Nu, la Școala Gimnazială de la Păulești lucrurile, suntem convinși, stau exact invers. Mai ales în contextul în care edilul Tudor a spus: “Am remarcat respectul, liniștea păstrată de către elevi atunci când preoții au oficiat slujba de pomenire”. Cât despre profesori, ce să vorbim ? Directorul Ovidiu Rădulescu ne arată sala în care, într-o bibliotecă, stau rânduite, cuminți, cărți lăsate moștenire de către tatăl arhitectului Toma T. Socolescu. Și intră cu tot respectul cuvenit și sfială acolo. Dar şi ca un om care știe și ce înseamnă “Carte frumoasă, cinste cui te-a scris”, și în semn de recunoștință tăcută pentru cel care le-a lăsat moștenire.
Da, este adevărat, statuile nu râd niciodată, cum spunea cineva. Dar, probabil că arhitectul Toma T. Socolescu s-a bucurat acolo, sus, când a văzut cum, în semn de respect, la statuia sa, amplasată în fața instituției de învățământ, oficialități locale, profesori, părinți și elevi au depus o coroană de flori și au ținut un moment de reculegere.
După care, firește, același arhitect – fiindcă, da, se știe, oamenii cu această profesie “urăsc tot ce e zbucium tulburător de linii” – a considerat de cuviință că așezarea în cerc a elevilor și dansurile încinse în curtea școlii înseamnă o tulburare fericită de rutină. Că doar era marcată Ziua Școlii din Păulești, nu ?, ajunsă la cea de-a XI-a ediție. Și, de fier sau bronz să fi fost și tot te-ar fi impresionat câteva dintre versurile melodiilor cântate de către profesoara Ioana Ungureanu Berbec. “Anii de copilărie/Ce au fost n-or să mai fie?” Nu, la Păulești or să mai fie, câtă vreme există și pun suflet în ceea ce fac directorul Ovidiu Rădulescu, primarul Sandu Tudor, profesoara Ioana Ungureanu Berbec, instructorul de dansuri populare Marian Gheorghe, antrenorul de arte marțiale vietnameze Răzvan Niculescu și mulți, mulți alții ca ei . De asemenea, au mai fost organizate ateliere de lucru („Şcoala noastră, toamna“) şi exerciţii de acordare a primului ajutor de către echipaje de la „Mediurg“.
Da, statuile nu râd niciodată. Doar cei cărora le poartă numele se bucură în sinea lor acolo, de cinstirea făcută. Cum s-a întâmplat luni, 16 octombrie 2017, la Școala Gimnazială “Arhitect Toma T. Socolescu” din Păulești.
