Constantin DUMITRU –
PLOPENI
Continuăm serialul dedicat istoriei fotbalului prahovean, cititorii având ocazia ca în fiecare sâmbătă să citească materiale „cu parfum de epocă”, despre cei care au pus bazele fenomenului fotbalistic în judeţul nostru. Astăzi, a doua parte despre organizarea şi performanţele obţinute de districtul de fotbal Ploieşti.
Prima „finală” a Ligii de Sud a avut loc la 31 mai 1931 şi s-au întâlnit Prahova şi Unirea Tricolor Bucureşti. Ploieştenii au câştigat cu 1-0 prin golul marcat de Reingruber (min. 62), iar formaţia utilizată de „pericolul galben” a avut următoarea componenţă: Sică Zaharescu, Gustav Barasch, Năiac Ionescu, Muller, Gheorghe Stoicescu, Popescu (Păcală), Mieluţă Obretcovici, Puiu Reingruber, J. Georgescu – Tarzan, Gheorghe I. Niculescu (Gâscanu) şi Gheorghe Preda II. Un cunoscut cronicar al timpului consemna atmosfera întâlnită pe stadionul „din Bulevard”: „Am fost martorul victoriei de Duminecă şi am aplaudat sincer izbânda entuziasmului juvenil. Aceasta nu m’a împiedicat însă să notez pe marginea ei anumite lucruri de ordine morală, cari au avut darul să-mi impună concluzia că footballul ploeştean nu s’a schimbat aproape întru nimic faţă de ceeace era atunci când capitala îi servea de îndreptar. În primul rând, „galeria” de cea mai provincială speţă nu şi-a modificat decât mijloacele de exteriorizare. Nu se mai huidueşte oaspe şi arbitru aşa fără normă, ca altă dată. Galeria organizată după cele mai noi principii are „contra punctului” este de o omogenitate care ar putea face gelos pe cel mai virtuos maestru de cor al Operii Române. Un huo! Eşit din galeria ploeşteană este o capo d’operă muzicală pe 5 sau 6 voci; şi de o sonoritate care face să vibreze şi măruntaele adversarilor. Ceeace a impresionat în deosebi, a fost dirijarea americănească a galeriei. Un june prim; cu un megafon respectabil; conducea de pe tuşe uniformizarea corului; pentru ca – Doamne fereşte – să nu se producă vre’o disonanţă neplăcută pentru oaspeţi. În astfel de condiţiuni, este dela sine înţeles că localnicii sunt stimulaţi; însă nu este mai puţin adevărat că nu se stimulează prin aceasta şi sportul local”. Însă, Prahova a devenit prima campioană a Ligii de Sud şi a obţinut dreptul de a participa la turneul final al campionatului naţional. Meciul între campionii din Sud şi Vest, iniţial fixat la Bucureşti, se va disputa însă la Ploieşti. Cu aceiaşi formaţie în teren ca în jocul precedent, „galbenii” n-au reuşit să obţină victoria mult aşteptată de publicul ploieştean (cei 3.000 spectatori), reşiţenii au învins cu 3-2. Golurile ploieştenilor au fost marcate de Stoicescu (min. 15 penalty) şi Reingruber (min. 46), iar presa centrală relata începutul „cronicii”, astfel: „După ce presa sportivă a comentat cu săptămâni înainte forma de anul acesta a Prahovei, toată fiind de acord că „pericolul galben” este astăzi mai…, periculos ca oricând, iatăcă săptămâna ce-a trecut, presa cotidiană s’a alarmat şi ea de această stare de lucruri. Şi toate ziarele au anunţat: „Pericolul dela Ploeşti; Prahova şi-a schimbat cursul”. M’am tansportat Duminică la faţa locului pentru a constata ravagiile acestui dezastru asupra… U.D.R.-ului. Nu mi-am putut satisface însă curiozitatea, pentru simplul motiv că Duminică Prahova „a revenit la matcă”. Era şi de aşteptat. Ştiţi doar chestia cu apa şi cu .., ulciorul. Dar „ulciorul” Prahovei nu voia deloc să se spargă. Duminică a rezistat chiar la… ciocanele minerilor. Dar în faţa inevitabilului… Dacă jucătorii Prahovei s’au resemnat oarecum de pe urma primului eşec după o serie nesfârşită de succese, apoi suporterii au trecut prin emoţii grozave. Pasiunile ce le-am văzut dezlănţuite la mulţi din ei sunt explicaţia entuziasmului ajuns la fanatism. Noroc însă de „duşul rece” servit de Sfântul Ilie, cel cu ploile…. După 10 minute dela începerea partidei, ploeştenii încurajaţi de superioritatea teritorială a echipei lor erau atât de aţâţaţi, încât numai ploaia care a căzut a putut să-i liniştească. Păcat însă că a „liniştit” şi pe cei câţiva cari nu erau deloc impacientaţi, plus subsemnatul, care a mai trebuit să servească şi de umbrelă unei „republicane”… plouate. (Şi la propriu şi la figurat).
