Aceștia au trăit la Roma pe vremea împărăţiei lui Maximian (către anul 296). Serghie era primicer din şcoala centiliilor, iar Vah era secundicer din aceeaşi şcoală. Deci, învăţându-se şi urmând din început credinţei creştinilor şi dumnezeieştilor Scripturi, fiind pârâţi la împăratul, îi siliră să facă împreună cu dânsul jertfă de idoli. Dar neprimind nicidecum aceasta, i-au descins de brâie şi le-au luat portul cel de podoabă ce purtau împrejurul grumajilor şi i-au îmbrăcat cu port femeiesc şi i-au dus în mijlocul târgului, ca să-i ocărască, încărcaţi de lanţuri. Apoi au fost trimişi la guvernatorul Antioh – un dregător cu deosebire crud – în cetatea Barbalison pe Eufrat. Aci apropiindu-se, din arătare îngerească s-au umplut de îndrăzneală şi de putere dumnezeiască, şi întâi Vah fiind bătut cu vine de bou crude multă vreme, şi-a dat duhul în aceste chinuri. Iar lui Serghie, făcându-i-se strânsori în multe chipuri şi băgându-i în picioare încălţăminte de fier, şi silindu-l să alerge departe, după aceea dus în temniţă şi iarăşi pironindu-se cu aceleaşi răni de încălţăminte, i s-a tăiat capul.
