Acesta, propovăduind cuvântul lui Dumnezeu la midieni, la parţi, la perşi şi la indieni, a fost închis de Smideu împăratul, căci crezu printr-însul Uazan fiul său şi Terţia femeia lui, Migdonia şi Narca. Drept aceea l-a şi dat pe mâinile a cinci ostaşi, care suindu-l într-un munte l-au junghiat cu sulițele. Încă trăind, apostolul a trecut în India, cu un neguţător anume Avan, şi au găzduit la o casă în Andrapole. Tocmai atunci avea nunta mai-marele cetăţii aceleia, care îşi mărita o fiică şi se veseleau toţi câţi se întâmplaseră acolo. Apostolul şezuse la masă mai jos decât alţii, şi ospătându-se toţi ceilalţi, numai el nu mânca, ci fiind în grijă şi pe gânduri, se păzea pe sine şi şedea liniştit. Iar una din slugi, îngâmfându-se, a dat sfântului o palmă peste obraz, zicându-i: „Dacă ai venit la nuntă, nu şedea posomorât, ci te bucură şi te veseleşte împreună cu ceilalţi oaspeţi”. Iar apostolul a zis aceluia ce i-a dat palmă: „Să-ţi ierte Domnul greşeala în veacul viitor, iar de acum, mâna care s-a întins fără de cale asupra mea să o împartă fiarele sălbatice, pentru a multora învăţătură şi certare”. Şi îndată după cuvânt, alergând acela ca să aducă apă, să dreagă vinul cu apă, fiind paharnic, a ieşit o fiară ce pândea acolo la fântână, de l-a sfâşiat şi a murit. Atunci, un câine găsind în drum mâna ce lovise pe sfântul şi luând-o în gură a intrat cu ea unde era masa, ca şi cum ar fi arătat tuturor pedeapsa ce a luat acela pentru lovirea apostolului.
