Acest fericit Artemie, fiind duce şi august al Alexandriei şi patriciu, era cinstit de marele împărat Constantin; luând însă împărăţia Iulian Paravatul, şi prigonind pe creştini la Antiohia, a mers nechemat fericitul acesta la chinuri; şi mustrând fărădelegea aceluia, l-au bătut cu vine de bou crude, şi l-au zgâriat pe spate cu brice ascuţite şi tăioase, şi i-au pătruns coastele şi tâmplele cu ţepuşi. Despicând tăietorii de pietre o piatră mare l-au băgat într-însa şi lăsând piatră peste dânsul, a fost turtit sfântul şi i-au sărit ochii şi maţele pe pământ; după aceea i-au tăiat capul. Şi aşa a luat de trei ori fericitul cununa cea neveştejită a muceniciei. Iar sfintele lui moaşte s-au adus de la Antiohia la Constantinopol, de către femeia unui oarecare deacon ce se chema Aristis. Şi a fost îngropat la locul ce se numeşte Ocsia. Tot în această zi, Sfinţii Mucenici Evor şi Evnoi fiind ucişi cu pietre, s-au săvârşit.
