Nicoleta Dumitrescu
Mai este un pic şi se face un an de când, graţie opţiunilor electoratului, unele partide au ajuns la putere, iar altele în opoziţie. Senzaţia este însă că, în momentul de faţă, cei mai mulţi dintre politicieni par că se află într-o continuă campanie electorală, liderii partidelor părând că s-ar afla într-un fel de confruntare a ideilor, idei care, mai degrabă, o iau pe panta promisiunilor. De departe, însă, când e vorba de a pune în practică şi ceea ce vor să realizeze, cel mai uşor le este acelora care se află la putere. Şi asta deoarece, deţinând majoritatea voturilor, ştiu când şi cum să jongleze inclusiv cu iniţiativele legislative, care ulterior pot fi transformate în sloganul „Am promis, am făcut!”.
Iar cum orice oportunitate trebuie exploatată, mai ales dacă se simte miros de lauri care trebuie obligatoriu culeşi, cei de la PSD deja se cred cocoţaţi în vârful unor statui, ca şi când i-ar fi pus cineva acolo în baza unor merite care nu au mai fost auzite şi întâlnite până acum.
Aşa se face că, săptămâna trecută, Liviu Dragnea s-a arătat tare îngrijorat din cauza faptului că, în comparaţie cu partidul pe care acesta îl conduce, formaţiunile politice din opoziţie au un nivel de popularitate foarte scăzut. Fapt ce n-ar fi tocmai sănătos, a concluzionat liderul social-democrat, frecându-şi mâinile şi abia stăpânindu-şi zâmbetul de satisfacţie pe sub mustaţă.
Pe de altă parte, analizând activitatea de până acum a partidelor din opoziţie, nici nu avea cum să fie altfel decât pe aceeaşi măsură şi cotele de popularitate. Pentru că unele partide par că sunt în opoziţie doar cu numele, atâta vreme cât, atunci când ar trebui ca liderii acestora să ia atitudine, nimeni nu spune şi nu face nimic. Iar că situaţia este aşa şi nu altfel stă dovadă chiar recenta declaraţie a fostului lider interimar al PNL, Raluca Turcan. Concret, aceasta a menţionat că PNL are nevoie ca de aer de asumare publică tranşantă la toate nivelurile. Mai mult decât atât, nu ai cum să câştigi, din punct de vedere politic, prin absenţă sau prin tăcere. Prin urmare, a pus un pic punctul pe i-urile care, parcă, levitează în curtea liberalilor. Nu de alta, dar, liberalii şi-au ales de puţin timp un nou preşedinte. S-a produs vreo schimbare de atitudine? Sunt mai vocali liberalii prin vocea lui Ludovic Orban atunci când ar trebui ca opoziţia să se pună de-a curmezişul, în sens pozitiv, când se consideră că politicienii de la putere greşesc?
Nu prea, iar asta s-a văzut inclusiv prin moţiunile simple de cenzură care au sfârşit ca un ultim cântec de lebădă, şi acela fals, în ciuda faptului că Orban nu ezită niciodată să urce pe scenă, pe la diverse serbări câmpeneşti, atunci când consideră că poate să-şi etaleze calităţile vocale.
Or, prin spectacole ieftine nu se face politică, fie că este vorba despre cei aflaţi în opoziţie, fie la putere. Iar în acest context, ca de aer aproape, ar avea nevoie politicienii să-şi reconsidere poziţia în care chiar votul electoratului i-a aşezat. Altfel, împăunarea că noi suntem prea sus în ochii electoratului, iar ceilalţi prea jos, nu va conta nici cât o ceapă degerată, că tot a venit iarna în luna octombrie!
