Sfântul Ioan de la Prislop, originar din Silvaşul de Sus, a trăit la începutul secolului al XVI-lea, nevoindu-se într-o peşteră din apropierea Mănăstirii Prislop. Această mică peşteră a fost săpată de către sfânt, în mâlul stâncos şi adânc al pârâului Silvuţ, fiind cunoscută cu numele de „chilia” sau „casa sfântului”. În aceast loc s-a nevoit Cuviosul Ioan mulţi ani, luptându-se cu bărbăţie cu ispitele diavolilor. Sfintele sale moaşte s-au păstrat multă vreme în peştera de la Prislop, unde veneau credincioşii din împrejurimi şi se închinau. În prezent nu se cunoaşte unde se află moaştele sale. Părintele Ioanichie Bălan în „Patericul românesc” susţine că este probabil ca moaştele sfântului să fi fost duse la Tismana, la Bistriţa Olteana, la Curtea de Argeş sau Cozia, care au fost dintotdeauna atât de legate de credincioşii şi mănăstirile Transilvaniei. Sfântul Ioan de la Prislop a fost canonizat de Biserica Ortodoxă Română în anul 1992.
