Acest Sfânt Chiriac s-a născut la anul 448, în vremea împăratului Teodosie cel Mic, în cetatea Corintului. Tatăl lui se chema Ioan, fiind preot al bisericii din Corint şi mama lui Evdochia. Era nepot al lui Petru episcopul, citeţ fiind la aceeaşi biserică. Împlinind optsprezece ani, s-a dus la Ierusalim şi a fost făcut călugăr de marele Eftimie. Şi arătând multă nevoinţă şi mustrând pe cei care urmau greşelilor lui Origen şi cu lucrarea lui Hristos făcând multe minuni şi ajungând la adânci bătrâneţi, a trecut din viaţă. Era blând şi bun primitor, spunând mai înainte cele ce aveau să fie din dumnezeiasca descoperire. Era mare la trup, cu cuviinţă şi cu dar, păzind toate părţile trupului întregi, neschimonosindu-se cu nimic din pricina bătrâneţii. A fost şi egumen câţiva ani la Lavra Sfântului Hariton. Tot în această zi se face pomenirea celor 150 de Mucenici din Palestina.
