Constantin DUMITRU – PLOPENI
Reluăm serialul dedicat istoriei fotbalului prahovean, cititorii având ocazia ca în fiecare sâmbătă să citească materiale „cu parfum de epocă” despre cei care au pus bazele fenomenului fotbalistic în judeţul nostru. Astăzi, prima parte despre organizarea şi performanţele obţinute de districtul de fotbal Ploieşti.
La finele lunii august 1930 a avut loc prima şedinţă a Consiliului Federaţiei de Fotbal, care consfinţea aplicarea principiului autonomiei pe sporturi. În conformitate cu statutul federaţiei, ţara noastră a fost împărţită în cinci mari regiuni – numite ligi – şi care au purtat, după situaţia lor geografică, denumirile de Est, Vest, Nord, Sud şi Centru. Sediile au fost la Cernăuţi, în Timişoara, Cluj, Bucureşti şi Sibiu. Aceste foruri au coordonat activitatea districtelor ce-au funcţionat în interiorul lor. Consiliul Federal a devenit supremul for al fotbalului şi s-a compus din câte doi reprezentanţi al ligilor regionale şi din membrii Biroului. „După verificarea mandatelor, s’a constatat că trei ligi regionale erau reprezentate şi anume: Liga de Nord, Liga de Vest şi Liga de Sud. Liga de Centru, nefiind constituită încă, delegaţia d-lui căpitan Medeleanu de a reprezenta această ligă n’a fost acceptată. Deasemenea n’a fost acceptată delegaţia d-lui căpitan Sever Al. Slătinescu de a reprezenta Liga de Est, d-sa fiind exclus din fosta F.S.S.R., actuala U.F.S.R., la care preşedintele federaţiei, Octav Luchide, fiind obligat a respecta pedepsele pronunţate”, scria presa vremii. Consiliul a pronunţat afilierea definitivă a 145 grupări, dar şi principiile de bază ale noului regulament şi mecanismul după care se vor face pe viitor legitimările. – Centralizarea-: „Până în prezent, un jucător, spre a se legitima cerea regiunei de care aparţinea gruparea pentru care vrea să joace să-i acorde un carnet de legitimare. Existând 12 regiuni în ţară, funcţionau şi 12 emitenţi de carnete la care se adăuga, când era vorba de transferări dintr’o regiune în alta un al 13-lea emitent, secretariatul federaţiei. Fiecare emitent interpreta cum vrea regulamentul de legitimare, provocând fatal, abuzuri care împiedicau bunul mers al matchurilor şi regularitatea campionatului. Contestaţiile şi protestele ameninţau, la un moment dat chiar terminarea campionatului naţional. Începând dela 1 Ianuarie 1931, data de punere în aplicare a noului regulament, numai secretariatul federaţiei va putea libera carnete de legitimare”. Un alt principiu nou introdus este schimbarea cluburilor numai în luna iulie. „Conducătorii de club ajunseseră să nu mai ştie pe ce echipă contează din cauza «surprizelor de peste noapte» cari îi micşorau cu regularitate efectivul. Ei bine, începând dela 1 August 1931, fiecare va răsufla uşurat. Cine n’a plecat până la această dată nu mai poate pleca până în Iulie viitor. Pentru cei ce pleacă totuş în luna Iulie, regulamentul nu e prea indulgent. Le interzice ori ce fel de match public, amical sau oficial, până la 1 Februarie viitor, adică şase luni de carantină absolută indiferent de data când au jucat pentru ultima dată matchuri de campionat”. Campionatul, indiferent de categorie, a fost rezervat strict cetăţenilor români. Totuşi, jucătorii cetăţeni străini, care se găseau legitimaţi la 31 decembrie 1929, au fost asimilaţi românilor. „Acest regulament s’a şi pus în vigoare pe ziua de 1 septembrie 1930”. Liga de Sud a clasat districte de prima categorie pe cele din: Galaţi, Brăila, Constanţa, Ploieşti şi Bucureşti. Bazargicul şi Giurgiu au fost clasificate în a doua categorie. Campionatul districtului Ploieşti s-a desfăşurat cu două niveluri valorice, şase cluburi în prima categorie, iar categoria doua cu opt grupări care au fost împărţite în două serii de câte patru echipe, urmând ca printr-un joc, la finalul ediţiei, între câştigătorii celor două serii, să decidă campionul din eşalon. Principesa Ileana şi Sportul Muncitoresc, ambele din Câmpina, au fost câştigătoare, iar presa vremii, menţiona: „N’ar fi exclus ca anul viitor, Câmpina să devină district de sine stătător, dacă cele şase cluburi vor dovedi un progres technic oarecare şi dacă vor putea produce oameni de conducere”. Echipele campioane ale celor cinci districte de primă categorie au disputat campionatul ligii prin meciuri eliminatorii, campioana districtului Bucureşti intrând direct în finală, care din motive de propagandă s-a desfăşurat în provincie şi anume în oraşul reşedinţă a districtului a cărui echipă a intrat în finală. La 17 mai 1931 s-au disputat primele jocuri pentru campionatul Ligii de Sud. Prahova a dispus la Ploieşti de Franco Româno Brăila (8-0), iar Victoria Constanţa a întrecut pe D.V.A., la Galaţi (1-0). După numai o săptămână, la 24 mai 1931, învingătoarele din primul tur s-au întâlnit pe terenul din Constanţa în cadrul celui de-al doilea tur. Prahoveni au învins pe Victoria cu scorul de 3-1, „după un match în care Victoria a condus întrega primă repriză, iar Prahova s’a bucurat de 4 intervenţii fericite ale barelor”.
(Va urma)
