O bună capacitate aerobică pare să modifice funcţiile celulelor în moduri ce pot reduce substanţial riscul declanşării cancerului mamar.
Un nou studiu efectuat pe şoarecii de laborator arată că subiecţii care se aflau într-o formă fizică optimă au avut un risc scăzut pentru debutul cancerului chiar şi atunci când au fost expuşi substanţelor cancerigene. Noile constatări oferă indicii asupra relaţiei dintre efectuarea exerciţiilor fizice şi dezvoltarea tumorilor maligne, scrie nytimes.com, preluat de MedLive.ro.
Majoritatea oamenilor sunt de părere că nivelul de fitness al unei persoane este construit de-a lungul timpului în urma efectuării exerciţiilor fizice, însă un mare procent din capacitatea noastră aerobică este înnăscută, sunt de părere cercetătorii.
Acest nivel de fitness determinat genetic variază mult de la o persoană la alta, iar efectuarea antrenamentelor fizice poate spori în mod considerabil capacitatea aerobică a fiecăruia dintre noi. Pentru a realiza studiul de faţă, un grup de cercetători format din oameni de ştiinţă de la Colorado State University, Memorial Sloan Kettering Cancer Center din New York şi University of Michigan au analizat relaţia dintre nivelul de fitness al persoanelor de sex feminin şi incidenţa cancerului de sân.
Studiile epidemiologice efectuate până în prezent au arătat că o bună condiţie fizică este asociată cu un risc mai mic pentru declanşarea bolii, însă cercetătorii prezentului studiu au vrut să investigheze această asociere.
Pentru a examina rolul aptitudinilor fizice înnăscute în declanşarea cancerului de sân, oamenii de ştiinţă au analizat datele genetice ale şoarecilor de laborator pe parcursul mai multor generaţii. Datele arată că subiecţii care aveau o bună capacitate aerobică îşi alegeau parteneri ce aveau un nivel similar de aptitudini fizice, ceea ce determina sporirea capacităţilor aerobice înnăscute la următoarea generaţie de pui.
Cercetătorii au analizat puii de sex feminin care au avut prin naştere o capacitate aerobică dezvoltată. Înainte ca aceştia să ajungă la vârsta maturităţii, oamenii de ştiinţă le-au administrat substanţe chimice ce prezentau un factor puternic de risc pentru declanşarea cancerului de sân, urmărind gradul de apariţie al tumorilor, semnele ce indicau prezenţa afecţiunilor maligne, precum şi o serie de indicatori genetici ai sănătăţii la nivel celular.
Datele studiului au arătat că şoarecii de laborator care aveau o capacitate fizică scăzută au avut un risc de patru ori mai mare pentru a dezvolta cancer mamar şi au prezentat mai multe tumori odată ce boala a debutat. De asemenea, aceştia au fost mai predispuşi la debutul timpuriu al bolii şi au continuat să dezvolte tumori pe parcursul vieţii, prin comparaţie cu şoarecii de laborator care aveau bune capacităţi aerobice. Contrastul dintre cele două grupuri de şoareci de laborator a fost vizibil şi la nivel celular. Cercetătorii au descoperit, în acest sens, că există o relaţie inversată la nivelul activităţii celulare, mai exact în ceea ce priveşte capacitatea celulelor de a regla nivelul de oxigen şi a genera nivelul de energie necesară pentru a se replica.
La şoarecii cu aptitudini aerobice procesul biochimic al organismului a împiedicat diviziunea celulară, în timp ce la şoarecii cu aptitudini fizice limitate diviziunea celulară a fost necontrolată. În acest sens, studiile efectuate anterior pe această temă au arătat că diviziunea celulară necontrolată este un semn distinctiv al declanşării cancerului.
Deşi studiul nu a fost efectuat pe subiecţi umani, rezultatele au un mare potenţial pentru înţelegerea relaţiei dintre capacitatea aerobică şi riscul declanşării cancerului, este de părere Henry J. Thompson, directorul institutului Cancer Prevention Lab din cadrul Colorado State University.
