Nicoleta Dumitrescu
Conform unui recent studiu, românii, în comparaţie cu alte popoare, sunt, de departe, cei mai activi pe reţelele de socializare. Practic, indiferent de momentul zilei, de locul în care se află, singuri sau însoţiţi, cei mai mulţi dintre români nu uită să le transmită prietenilor virtuali un selfie sau o fotografie de grup. Iar imaginile transmise sunt nu doar din faţa oglinzii, ci fie din zonele pitoreşti ale României, fie din altele – şi mai pitoreşti – ale unor ţări exotice, unde palmierii cresc pe marginea drumului precum cresc la noi ciulinii pe marginea şanţului.
Dar, de-acum încolo, apetitul postărilor pe facebook va fi şi mai mare, având în vedere bucuria ce a picat pe o anumită categorie de persoane din România. Este vorba despre cei care lucrează în administraţie, leafa ce urmează să o încaseze din august, în comparaţie cu cea de luna trecută, urmând să fie aproape dublă, în cele mai multe dintre cazuri.
Prin urmare, prin punerea în aplicare a noii Legi a Salarizării, cei care şi-au văzut visul cu ochii – de a avea bani mai mulţi – pot spune că ministrul Muncii, Olguţa Vasilescu, le-a făcut cel mai frumos cadou în această perioadă, care este una a vacanţelor şi a concediilor.
Erau normale astfel de plusuri la salariu? Dinspre beneficiari, evident, răspunsul la întrebare n-ar fi, cu siguranţă, negativ, iar asta s-a văzut pe viu la Ploieşti, la şedinţa legislativului local, când au fost supuse discuţiei şi votului noile grile salariale, adoptarea acestora fiind atributul consilierilor. Practic, deşi n-au văzut în viaţa vieţilor lor cum şi în ce mod se desfăşoară o astfel de întrunire, pentru a fi siguri că proiectul va fi aprobat, unii dintre angajaţi au ales ca să le treacă –având în vedere că au stat mai mult în picioare – os prin os cele aproape cinci ore de aşteptare, cât a ţinut şedinţa. Şi asta ca să fie siguri că vor avea parte de salarii mărite. Iar aleşii n-au zis nu, le-au votat, bucuria beneficiarilor fiind atât de mare încât, imediat după votul unanim „pentru”, sala de consiliu – unde aerul devenise irespirabil, probabil şi din cauza emoţiilor şi a tensiunii celor aflaţi în aşteptare – a răsunat de aplauze. Ba, mai mult, n-au lipsit nici telefoanele de felicitare reciprocă pentru beneficiile băneşti câştigate, cu voce tare fiind făcute cunoscute inclusiv o serie de răsfăţuri de care vor avea parte unii dintre ei, precum şampania ce va fi pusă la rece în camera unui hotel de la malul mării…
Da, e bine că s-au mărit lefurile, pentru că la mijloc este vorba despre oameni. Dar, de astăzi încolo – că tot e început de lună – pe bani mai mulţi, ar fi de aşteptat ca angajaţii să fie tot un zâmbet chiar şi când, fiind ocupaţi până peste cap cu activitatea de la birou, primesc, în aceeaşi zi, aceeaşi întrebare de la 25 de cetăţeni. Ca să nu mai vorbim despre eficienţa muncii. Dar asta se poate vedea mai ales în circuitul primirii unui răspuns. Pentru că, dacă totul ar merge aşa cum trebuie – iar hârtiile n-ar mai fi plimbate de la un angajat la altul, de la un birou la altul, de pe un hol pe altul, de la un etaj la altul, de la o clădire în alta. Nu un răspuns care ar putea fi dat inclusiv verbal n-ar mai trebui să depăşească o lună, două sau trei ca acum! Iar răsfăţaţii ar trebui să facă dovada, în acest caz, că, dacă au primit ceva, atunci trebuie să şi dea ceva în schimb, iar în ultimul caz este vorba despre eficienţă, mai bine spus prin… ineficienţă care se poate traduce şi prin multitudinea de proiecte rămase în urmă sau pornite prost ori rămase încremenite din cauza faptului că, până acum, angajaţii invocau că se gândeau la ziua de mâine…
