Nicoleta Dumitrescu
Ieri dimineaţă, premierul Mihai Tudose a vizitat noul sediu al Serviciului de Pașapoarte din Capitală, amenajat într-un centru comercial. S-a arătat mulţumit de condiţiile în care solicitanţii aşteptau să le vină rândul la ghişeu, mai ales că, fiind vorba despre un magazin cu pretenţii, funcţiona şi climatizarea, başca faptul că, până se ajunge faţă în faţă cu funcţionarii, se putea bea o cafea ori servi masa.
Inaugurarea a venit după ce, în ultimele zile, nu era jurnal de ştiri care să nu înceapă cu cozile la care erau nevoiţi să stea bucureştenii care solicitau paşaport, mulţi dintre ei şi cu copii în braţe. În perioada de vară, mai ales în luna august, serviciile de eliberare a paşapoartelor devin cele mai solicitate de către românii care muncesc în străinătate, care, aflaţi în concediu, când vin acasă ţin să-şi pună la punct şi actele, mai ales cele de călătorie. Anul acesta însă, situaţia a fost una parcă şi mai sufocantă, la propriu, în condiţiile în care canicula a făcut ca orele state la coadă – unii trezindu-se chiar şi cu noaptea în cap – să fie şi mai de nesuportat.
Dată fiind această realitate, problema i-a determinat pe guvernanţi să găsească soluţii atât în ceea ce priveşte spaţiile de desfăşurare a activităţii acestor servicii, cât şi în ceea ce priveşte modificarea legislaţiei, fiind avansată ideea ca, în cazul solicitanţilor care au împlinit 25 de ani, valabilitatea paşaportului să fie de 10 ani.
Plecând de la acest exemplu, care face şi dovada că «Dacă vrei, poţi !», n-ar fi rău ca, de-acum încolo, premierul şi miniştrii săi să mai coboare de prin birourile Palatului Victoria şi să meargă printre oameni.
Dacă ar face asta mai des, ar vedea că studiile, rapoartele şi tot soiul de strategii pe care le primesc cei care se află la putere de la diverşi consilieri sau te miri ce “băgători de seamă”, de pe la partid, nu sunt nici pe departe adevărate faţă de ceea ce se întâmplă în realitate, în teren.
Iar realitatea este cea care se vede cu ochiul liber: românii, cu toate invocatele majorări salariale, n-o duc bine deloc. După fiecare salariu sau pensie tot îşi numără banii, şi asta din cauza faptului că mare parte din venituri se duc pe utilităţi şi cheltuielie de întreţinere ale casei, iar dacă mai au şi neşansa de a se îmbolnăvi, atunci se consideră şi mai năpăstuiţi. Iar suta de lei, odată schimbată, e ca şi cheltuită, graţie preţurilor din magazine, având în vedere faptul că, de la o zi la alta, se mai adugă câte…99 de bani, ca să nu bată la ochi că ar fi vorba despre scumpiri !
Iar cozile, şi acestea sunt aproape la ordinea zilei, birocraţia spunându-şi, în continuare, cuvântul, în ciuda faptului că mereu s-a avansat ideea că şi acest impediment se va rezolva. Dar, ia să coboare miniştrii de prin birouri şi să fie, la rândul lor, oameni obişnuiţi ! Adică, români obişnuiţi care au nevoie de o consultaţie la doctor, de tratament de specialitate, de paşaport, de o adeverinţă fiscală… Atunci să vadă că nu tot ceea ce li se pune în faţa ochilor, dimineaţa, la biroul de la minister, este aidoma realităţii. Nu! În fiecare zi, printre oamenii obişnuiţi se trăieşte altfel. Se trăieşte cu sacrificii, cu renunţări, cu trudă, cu lacrimi. Iar cozile, la orice, fac parte din cotidian.
