Sfinţii şapte tineri din Efes sunt Maximilian, Exacustodian, Iamvlih, Martinian, Dionisie, Ioan şi Constantin. Ei au fost ostaşi şi au trăit în vremea împăratului Deciu (249-251). Au refuzat să participe la un festival păgân şi s-au rugat lui Dumnezeu ca toţi creştinii care erau torturaţi din cauza credinţei lor să fie mântuiţi. Când au aflat că numele lor au fost citate acuzator înaintea împăratului, ei s-au ascuns într-o peşteră. Aflând împăratul despre aceasta, a poruncit zidirea intrării în peşteră, pentru ca aceştia să moară prin înfometare sau sufocare. Pentru ca faptele lor să fie ţinute minte de cei care vor urma, Teodor şi Rufin, doi creştini, au scris pe două table de plumb viaţa lor şi le-au pus lângă pietrele ce astupau peştera.Dar Dumnezeu, prin purtarea Sa de grijă, a adus somn asupra celor şapte tineri, care a durat două sute de ani.Amintim că în vremea împăratului Teodosie s-a ivit o dispută despre învierea morţilor. Teodosie s-a rugat mult lui Dumnezeu să-i descopere adevărul. Şi ca răspuns, în timpul disputei, nişte păstori au luat piatra cu care era zidită peştera pentru a face un zid de împrejmuire pentru staulul oilor. În acel moment, cei şapte tineri s-au trezit din somnul de sute de ani. Această minune a întărit credinţa oamenilor în înviere.
