Acest sfânt a trăit în zilele împăratului Deciu (249-251) şi ale lui Antipatru, domnul Ahaiei. El era cu vrednicia preot al bisericii, cu bună înţelegere, bogat şi de neam cinstit, iubit fiind şi de Dumnezeu şi de oameni. În ziua Naşterii lui Hristos intrând Antipatru în biserică, să prindă pe creştini ca să-i chinuiască, Sfântul Miron, umplându-se de râvna dumnezeiască, l-a înfruntat. Drept aceea a fost mult chinuit şi silit ca să aducă jertfă la idoli. Dar el a refuzat. Atunci i-au scos fâşii de piele de la umeri până la picioare, dintre care el luând una, a azvârlit-o în obrazul lui Antipatru. După aceasta a fost supus sfântul la felurite chinuri. Iar apoi a fost dus de acolo la Cizic şi acolo, prin sabie, i s-a tăiat capul, şi aşa şi-a primit cununa muceniciei.
