Acest Sfânt Apostol Tadeu, numit şi Levi, era din cetatea Edesei, evreu de neam, foarte iscusit şi învăţat în dumnezeieştile Scripturi. Suindu-se la Ierusalim ca să se închine, în zilele lui Ioan Botezătorul, şi auzind propovăduirea lui, minunându-se de viaţa lui îngerească, s-a pocăit de păcatele sale şi s-a botezat de la dânsul. După aceasta, văzând pe Hristos şi minunile ce se făceau de către Dânsul şi auzind învăţătura Lui, a urmat după Dânsul până la mântuitoarea patimă. Iar după Înălţarea Domnului, s-a întors în patria sa, Edesa, şi, după făgăduinţă Mântuitorului faţă de regele Abgar (vezi 16 august), l-a tămăduit pe acesta de lepră şi l-a botezat. Şi învăţând şi luminând pe alţii mulţi, şi făcând biserici, umbla şi cerceta cetăţile Siriei. Mergând la Berit, cetatea din Fenicia, şi învăţând şi acolo pe mulţi şi botezând, s-a mutat cu pace către Domnul. Iar moaştele Sfântului Apostol Tadeu au fost aduse la Constantinopol – dimpreună cu cele ale Apostolului Andrei – de către Sfântul marele mucenic Artemie (prăznuit la 20 octombrie), în anul 377.
