Împăratul Arcadie, feciorul lui Teodosie cel Mare, scoţând cinstitul brâu al Preasfintei de Dumnezeu Născătoarei din Ierusalim, căci acolo era păstrat cu cinstita ei haină până în acea vreme de o femeie fecioară, l-a adus în Constantinopol, şi l-a pus într-un sicriu luminat, pe care l-a numit şi sfânta raclă. Trecând 410 ani, a deschis acea sfântă raclă împăratul Leon cel înţelept, pentru femeia sa Zoe, care era chinuită de duh necurat, şi care văzuse şi dumnezeiasca vedenie; că de s-ar pune peste dânsa cinstitul brâu, s-ar lecui. Şi s-a aflat cinstitul brâu strălucind ca şi cum ar fi fost ţesut atunci nou, având o pecete tipărită în aur; şi hârtie Codicel lipită, care arată cu numărul, vremea, indictionul şi ziua în care fusese adus sfântul brâu în Constantinopol şi cum a fost pus de mâinile împăratului Arcadie în raclă, pecetluită fiind de dânsul. Acest brâu sărutându-l împăratul, şi întinzându-l peste împărateasă cu mâna patriarhului ce era atunci, o, îndată s-a mântuit de boală împărăteasă, şi toţi slăvind pe Mântuitorul Hristos şi dând laude de mulţumire Preacuratei Maicii Lui, l-au pus iarăşi în acea raclă unde era mai înainte.
