Cei 6 arbitri („prieteni” cu arbitri, foşti arbitri etc) din Dâmboviţa care au participat la meciuri „pentru pariuri” în Turcia şi Cipru, în iarna trecută şi nu numai, se pare, deveniţi celebri după ce s-au deghizat, au inventat penaltiuri, cartonaşe roşii etc, au ajuns, până la urmă, în faţa Comisie de Disciplină şi Etică a Federaţiei Române de Fotbal. Cristian Catană, Ioan Dan Petre, Robert Nedelcu, Laurenţiu Nicolae, Cristian Grigoraşcu şi Septimiu Burtescu sunt chemaţi în judecată de către FRF, într-un dosar care va isca multe discuţii. Una, pentru că, dacă Burtescu sau Catană sunt arbitri ai FRF, „afiliaţi” să spunem, şi pot fi traşi la răspundere (pedepsiţi), alţii dintre cei reclamaţi sunt… jandarmi sau cine ştie ce altceva, şi va fi interesant cum va putea să pedepsească FRF un om care nu este, oficial, nicăieri!
Interesant şi de ce acest dosar debutează de abia la vreo şase luni după apariţia în presă a scandalului! Parcă a trecut cam mult timp! Şi, pentru că vorbeşte de transparenţă, FRF ar putea pune la dispoziţie, după o perioadă, de „prescriere”, date din dosarele deja finalizate (cazurile Buzău, Dragomir – Clinceni etc), pentru a se vedea date concrete.
În toate aceste cazuri, mai rămâne un lucru de remarcat, „cheia” tuturor aceste probleme – casa de pariuri în sine! De ce nu există un prejudiciu reclamat de casele de pariuri? Prima explicaţie, cea mai simplă, ar fi aceea că, dacă unii încearcă să păcălească, 100%, sunt şi mulţi cei care se… păcălesc, în paralel! Iar profitul ne dăm seama în contul cui este, doar dacă ne uităm la principalii parteneri ai FRF şi LPF! Adică, exact două case de pariuri!
