Petre Apostol
România a participat cu 76 de sportivi la Festivalul Olimpic al Tineretului European, ediţia de vară. La respectiva competiţie au concurat sportivi între 15 şi 17 ani, fiind la start, în mare, cei mai valoroşi reprezentanţi din Europa la această grupă de vârstă, la zece discipline olimpice.
A fost, practic, un preambul pentru naţiunile europene în vederea viitoarelor ediţii ale Jocurilor Olimpice. Iar, după eşecul de la Jocurile Olimpice de la Rio, de anul trecut, România a dovedit, încă o dată, că viitorul sportului naţional se află pe o pantă descendentă.
Chiar dacă a obţinut acelaşi număr de medalii ca la ediţia precedentă, din 2015, de la Tbilisi, delegaţia tricoloră nu a reuşit să-şi adjudece nicio medalie de aur de data aceasta, ocupând locul 29 în clasamentul pe naţiuni, cu cinci medalii de argint şi trei medalii de bronz. Iar asta în condiţiile în care, în urmă cu doi ani, sportivii români încheiau pe locul 13, cu trei medalii de aur, patru medalii de argint şi o medalie de bronz.
Această situaţie ar trebui să dea mult de gândit reprezentanţilor sportului românesc, deoarece dacă la nivel european suntem departe de medaliile de aur, atunci când vor concura şi sportivi de pe alte continente, s-ar putea ca nici măcar pe podium să nu se mai ajungă. Iar pentru ca această generaţie să nu se piardă şi să nu urmeze un dezastru şi mai mare în viitor, ar fi trebuit să existe deja o strategie la nivel naţional. Din păcate, nu se vede nicio direcţie clară în acest sens.
