Popa Cristina – Gabriela
Profesor Şcoala Gimnazială Secăria
Cei reîntorşi acum, la vremea vacanţelor şi a concediilor, în satul în care s-au născut, ori care duc dorul locului natal, ca şi aceia care vor trece,poate, în drumurile lor, prin aşezările rurale româneşti, s-ar putea găsi într-o emoţionantă descriere în versuri a unui asemenea loc .Impresiile de lectură pe care le prezentăm în rândurile ce urmează pot fi ele însele o invitaţie către răsfoirea volumului dedicat unei frumoase localităţi prahovene- „Secăria-Prispa Maicii Domnului” sau, de ce nu, către alegerea acesteia ca o posibilă destinaţie de timp liber.
Profesorul pensionar George Bâgiu – slujitor al catedrei de Limba şi literatura română, încă din anul 1971, când a primit repartiţie în şcoala din localitatea Secăria – a fost puternic impresionat de pitorescul şi cromatica peisajului, sentimente pe care le-a exprimat într-un volum de versuri căruia i-a dat un titlu sugestiv-metaforic, văzând în această aşezare prispa unei imaginate case ce răsare în peisajul mirific al munţilor.
Pe această pitorească parte de lume, ce se roteşte după Bucegi ca soarele după propriul destin, profesorul George Bâgiu abordează, în stilul clasic, o scriitură adresată oricărui cititor simplu, dar sensibil şi receptiv, aşa cum sunt locuitorii satului nostru aflat la poale de munţi, de la care au împrumutat o atitudine aşezată între măreţie şi modestie; ”Munţi cu nume de împrumut/Vornicul, Doamnele, Baiul,/Într-o vreme de demult /Cred c-aici s-a născut raiul.”
În volumul de versuri „Secăria-Prispa Maicii Domnului” întâlnim teme literare specifice poeziei româneşti, plecând de la extazul în faţa minunilor naturii: „Se plâng de-atâta floare crăiţele şi crinii, /Văzduhu-abia mai poate cuprinde –atât parfum”…(Fantezie), continuând cu destinul încifrat într-o viaţă implacabilă:”Viaţa noastră-i un vapor/Rătăcind pe-al mării larg ….(Vapoarele),obida, amărăciunea şi oftatul celui ce simte umbra morţii pe umeri: “Eu ştiu că moartea o să vină, / Că nimeni nu-i nemuritor. (Premoniţie), iubirea pentru cei dragi;” Mă bucur de ce am: copii şi casă…./Cât de urâtă-ar fi –viaţa-i frumoasă !”, iubirea pentru Cel de Sus:”Din suflet,Doamne, nu te-am scos /Şi cred în mila Ta…..”, ori pentru sărbătorile de peste an şi obiceiurile populare:” În seara asta sfântă de Crăciun …../Părinţii –au pus podoabe de hârtie / Şi-un pluguleţ din creangă de gorun “( Bucuriile Crăciunului).
Merită a fi menţionată şi poezia “Zestrea”,ce se referă, de fapt, la bogăţia spirituală a satului, concretizată, în viziunea poetului, în priceperea omului simplu de la sat de a-şi confecţiona obiectele strict necesare vieţii decente şi curate de zi cu zi,într-o familie întemeiată şi aureolată de “marama dragostei”dintre cei doi parteneri .
Un loc aparte în ansamblul cărţii îl ocupă succesiunea anotimpurilor, cu tot ceea ce au ele specific .Titluri precum:”Început de iarnă”, „Pastel de primăvară”, “Zi de iulie”, “Nostalgii de toamnă” nu pot decât să invite cititorul la reverie, la simţiri profunde .
În “radiografia” vieţii satului nu avea cum să nu fie prezentată şi o tristă realitate pe care o trăim cu toţii: plecarea tinerelor familii în străinătate după “un trai mai bun”, lăsând copiii în grija bunicilor şi revenind de sărbători pentru a ostoi – pentru scurtă vreme – lacrimile de dor din ochii tinerelor vlăstare. Este de remarcat, în acest sens, poezia “Vremuri noi”: “Cei tineri au plecat în altă ţară …./Elevi sunt tot mai puţini la şcoală…../Că au plecat să mai câştige-un ban…./Că se întorc de Paşti şi de Crăciun …/ Fă Doamne, iară satul ca-nainte….”
Îmi permit să adaug că, făcând abstracţie de cutumele impuse de creaţiile cu formă fixă –pe care le cunosc bine specialiştii -, domnul profesor George Bâgiu – creator de sonete ce l-au obligat la o activitate intensă de consultare a dicţionarelor şi de alegere a cuvintelor cu măsura metrică potrivită acestei specii literare,trudă de asemenea stăpânită de poeţi- reuşeşte să pătrundă până în cămara cea mai tainică a sufletului de român, apropiindu-şi versurile de orice cititor.
Prin volumul de poezie “Secăria-Prispa Maicii Domnului “, aerul satului nostru de munte s-a împrospătat cu un lirism de bun augur.
