Prof. dr. Al. I. Bădulescu
Mâine se împlinesc 90 de ani de la naşterea cunoscutului Om al şcolii, ştiinţei şi culturii din străvechea şi mănoasa vatră a spiritualităţii ploieştene şi prahovene, profesor emerit PAUL D. POPESCU. A văzut lumina zilei la 16 iulie 1927 – într-o familie de intelectuali din oraşul alb al aurului negru românesc, Ploieşti. Încă din anii copilăriei, graţie îndeosebi scumpei sale mame, care a îmbrăţişat poate cea mai frumoasă şi nobilă profesie pentru o persoană de sex feminin, cea de învăţătoare, a înţeles că principalul drum în viaţă depinde întotdeauna de respectarea vechiului şi înţeleptului proverb românesc: Cine are carte, are parte. A absolvit, cu brio, Şcoala primară nr. 12 din municipiul Ploieşti (1934-1939) şi, în anul 1945, cursurile prestigiosului Liceu ,,Sfinţii Petru şi Pavel” din oraşul natal. A fost unul dintre cei mai renumiţi elevi ai vestitului profesor emerit de istorie Nicolae I. Simache (1905-1972), care i-a inspirat şi stimulat nemărginita dragoste pentru studiul istoriei naţionale, carte de căpătâi a unei naţiuni (Nicolae Iorga). Pe acest important drum, în anii 1945-1949, tânărul licean ploieştean Paul D. Popescu se numără printre cei mai performanţi studenţi ai Facultăţii de Filozofie şi Litere – Secţia Istorie din cadrul Universităţii Bucureşti. În urma examenului de licenţă promovat, cu brio, în vara anului 1949, Paul D. Popescu este repartizat în funcţia de profesor de istorie la Şcoala Medie Tehnică de Petrol din oraşul Ploieşti. Începând din 1961, Secţiunea de Învăţământ a municipiului Ploieşti îi încredinţează catedra de istorie de la Liceul Seral Ploieşti şi, totodată, coordonarea acestei instituţii de învăţământ preuniversitar (director) până în anul 1954, când devine profesor titular la catedra de istorie de la Şcoala Medie Nr. 1 ,,I.L. Caragiale” din Ploieşti. Apreciind incontestabila sa pregătire de specialitate, rezultatele dobândite la catedră şi în activitatea de conducere a învăţământului seral din municipiul Ploieşti, Secţiunea de Învăţământ a regiunii Ploieşti (1952-1968) şi a judeţului Prahova (din 1968) a decis promovarea profesorului Paul D. Popescu în funcţia de inspector şcolar – specialitatea istorie (1954-1957, 1968-1988). În importantele funcţii didactice şi de coordonare a catedrelor de specialitate din învăţământul preuniversitar prahovean, profesorul Paul D. Popescu s-a remarcat constant, fapt pentru care, în 1959, a fost ales secretar al Filialei Prahova a Societăţii de Ştiinţe Istorice şi Filologice din România, în 1961 – vicepreşedinte şi în perioada 1972-1989, preşedinte al acestei instituţii ştiinţifice. În paralel cu prestigioasa activitate, la catedră şi în domeniul inspecţiei şcolare, profesorul Paul D. Popescu se afirmă, cu deosebit succes, încă din primii ani de învăţământ, în dificila şi complexa activitate de cercetare a fenomenului istoric şi cultural din zona Prahovei, cu deosebire din perioada modernă şi contemporană. Rezultatele acestei vaste activităţi ştiinţifice au fost prezentate în sute de conferinţe, expuneri, comunicări şi referate, eseuri, studii etc, care au văzut lumina tiparului în reviste de specialitate şi în presa cotidiană – locală şi centrală: Curierul liceului, Flamura Prahovei (ulterior Prahova), Buletinul informativ al Inspectoratului Şcolar al judeţului Prahova, Şcoala Prahovei, Revista de pedagogie, Revista învăţământului liceal, Buletinul Monumentelor Istorice, Studii şi materiale de istorie, Revista muzeelor, Gazeta cărţilor, Axioma, Almanahul pentru părinţi, Argus, Anuarele Muzeului Regional, Judeţean de Istorie, Filialei Prahova a Arhivelor Statului etc, precum şi în volume de referinţă, apreciate de forurile de specialitate: Istoria regiunii Ploieşti (bibliografie de recomandare, 1964), Nicolae Grigorescu: bibliografie (1968), Folosirea elemntelor de istorie locală în educarea elevilor (1968), Documente de piatră şi bronz ale municipilui Ploieşti (1969), Liceul Mihai Viteazul, contribuţii monografice (1974), Volume, studii şi articole ale cadrelor didactice prahovene (1974), Monografia liceului ,,Despina Doamnă” (mss, 1976), Vălenii de Munte: monografie (1988), Între aspiraţii şi împliniri: schiţă monografică a liceului ,,I.L. Caragiale”(în colaborare, 1989), Biblioteca liceului ,,Sfinţii Petru şi Pavel” si liceul ,,I.L. Caragiale” (monografie, 1994), Prahova în creaţia literară: bibliografie adnotată (1994), Nicolae Simache, o istorie adevărată( monografie, 4 volume, 1966), Monumentul Vânătorilor Ploieşti (1997), Prahova şi Ploieştii în vremea epopeii lui Mihai Viteazul (1997), Şcoala Prahovei (1932-1944), Soldatul Ion Grigore (1999), Municipalitatea Ploieşteană: istorie şi actualitate (2000), Ploieşti 2000 – Ghid al obiectivelor turistice, culturale, economice, arhitectonice (2000), Călător străin despre Prahova (2000), Prahova în vremea Revoluţiei de la 1848 (1848-1852) (2001) ş.a. Sunt, de asemenea, de o reală valoare pentru oamenii şcolii, culturii şi artelor şi valoroasele lucrări – în colaborare cu alţi autori: Istoria Prahovei în date (1977), Personalităţi prahovene (Dicţionar, 1997), Legendele latinitaţii (1999), Ploieşti, Prahova – Album (coordonare, selecţii şi text în lb. engleză, 1999), ş.a. În ultima parte a vieţii, profesorul emerit Paul D. Popescu a fost prezent în presă şi în reviste de specialitate din domeniul literaturii. A debutat, încă din 1938, cu versuri, în revista Curierul liceului. A semnat apoi versuri şi proză, recenzii, prezentări de cărţi etc în diverse publicaţii, iar în anul 1992 a văzut lumina tiparului nuvela Crime din noaptea de Ajun şi în 1993, romanul Sfântuleţul. Profesorul Paul D. Popescu este strâns legat şi de activitatea muzeelor ştiinţifice înfiinţate pe teritoriul municipiului Ploieşti şi în zona Prahovei, în calitate de membru al Consiliului ştiinţific şi al Comisiei de achiziţii a muzeului, contribuind la neobosita activitate a legendarului Nicolae Simache şi a autorităţilor din domeniul culturii şi artei de la nivelul fostei regiuni Ploieşti şi a judeţului Prahova, care au investit, anual în acest domeniu, începând din 1953, substanţiale fonduri bugetare. Profesorul emerit Paul D. Popescu face parte din galeria acelor remarcabili oameni de ştiinţă, cultură şi artă care au donat bogata avuţie spirituală – sute de cărţi din domeniul istoriei în primul rând – Muzeului Judeţean de Istorie şi Arhelogie, Bibliotecii ,,Nicolae Iorga” – cărţile din domeniul literaturii şi Filialei locale a Arhivelor Statului Ploieşti. Lucrând efectiv de peste 60 de ani în domeniul culturii şi artei, am avut fericitul prilej de a colabora efectiv cu profesorul emerit Paul D. Popescu, nu numai în domeniul activităţii muzeelor din fosta regiune Ploieşti şi judeţul Prahova, ci şi în celelalte sectoare ale culturii şi artelor. Totdeauna, propunerile şi recomandările sale – în drumul spre mai bine al întregii activităţi cultural-artistice din municipiul şi teritoriul regiunii, judeţului, au fost de bun augur. Pentru întrega sa activitate didactică, ştiinţifică şi de coordonare a învăţământului preuniversitar – catedrele de istorie, profesorul Paul D. Popescu a fost distins cu importante diplome, Medalia de merit – acordată de către Ministerul Învăţământului, cu ordine şi medalii ale Statului Român şi înaltul titlu ştiinţific de Profesor emerit. Trecerea – pe neaşteptate – în lumea cea veşnică – când încă avea o evidentă capacitate şi putere de muncă – a îndoliat, pentru multă vreme, şcoala prahoveană, ştiinţele istorice şi cultura din această împortantă zonă a vieţii spirituale româneşti.
Fie ca aceste modeste dar sincere gânduri să constituie şi un binemeritat omagiu adus la împlinirea a 90 de ani de la naşterea sa şi în preajma comemorării celor cinci ani de la trecerea în eternitate.
