Acesta era fiul lui Vuzi, din Arira, şi a prorocit 20 de ani, mai înainte de întruparea Domnului cu patru sute şaptezeci şi şapte de ani. Şi după ce a prorocit multe poporului iudeu, a dat şi acest preamărit semn, adică: să ia aminte la râul Babilonului cel numit Hovar şi, când vor vedea că seacă, atunci să aibă nădejdea că va să vină asupra Babilonului secera pustiirii; iar când vor vedea creşterea apei, atunci să aibă nădejdea că se vor întoarce la Ierusalim. Deci, locuind acolo, odată s-au adunat la dânsul mulţi evrei, fiindcă se temeau ca nu cumva caldeii să se scoale asupra lor şi să-i omoare. Pentru aceasta, prorocul a făcut ca să stea apa râului, pe care trecând-o evreii de cealaltă parte au scăpat; iar caldeii de vreme ce au îndrăznit ca să-i izgonească pe dânşii s-au înecat în râu. Altădată, prin rugăciunea sa, a dat evreilor celor ce flămânziseră hrană îndestulată de peşte. În vremea când israelitenii strigau că au pierdut nădejdea, şi mai mult nu nădăjduiesc a se libera de robie, prorocul acesta, cu minunea învierii oaselor celor morţi, pe care a văzut-o în vedenie, a înduplecat pe popor că este nădejde de liberarea lui Israel.
