Acest luceafăr, strălucind pe firmamentul Sfinţilor Părinţi, s-a născut prin anul 930 la Trapezunt, din părinţi de bun neam, fiind numit Avramie la Sfântul Botez. Rămas orfan de mamă şi de tată la puţină vreme după naşterea sa, acesta a fost primit de o rudă a mamei sale, soţia unuia dintre notabilii Trapezuntului. Când era copil, nu era atras de jocuri gălăgioase, ci îşi conducea mai degrabă prietenii în pădure sau în apropierea unei peşteri şi juca rolul de egumen. Progresele rapide pe care le făcea în studiile sale îi atrăgeau admiraţia celor apropiaţi şi, abia ajuns la vârsta adolescenţei, fu remarcat de un înalt funcţionar imperial în misiune în acel oraş, care se ataşă de el şi îl luă la Constantinopol. Primit în casa conducătorului militar Zefinezer, el îşi continuă studiile sub îndrumarea unui învăţător remarcabil, Atanasie, şi chiar fu avansat curând ca profesor adjunct, în ciuda vârstei sale tinere. Se eschiva de la masa îmbelşugată a generalului şi îşi dădea merindele ce îi erau aduse de doi servitori, în schimbul unei pâini de orz, pe care o mânca o dată la două zile. Nu se întindea pentru a dormi şi lupta împotriva somnului stropindu-şi fața cu apă rece. Cât priveşte veşmintele, le împărţea săracilor.
