Sfânta Ana, care prin harul lui Dumnezeu deveni bunica după trup a Domnului Nostru Iisus Hristos, se trăgea din neamul lui Levi, ultima născută a marelui Preot Matan şi a soţiei sale Maria, care mai aveau alte două fete: Maria şi Sovi. Cea mai mare, Maria, s-a căsătorit la Betleem şi a născut pe Salomi moaşa. Sovi s-a căsătorit şi ea la Betleem şi a născut pe Elisabeta, mama Sfântului Ioan Botezătorul. Ana s-a cununat cu înţeleptul Ioachim din Galileia şi a născut pe Maria Prea Sfânta Maică Domnului. Astfel Salomea, Elisabeta şi Maica Domnului erau verişoare, iar după descendența sa trupească, Domnul Nostru era văr de gradul doi al Sfântului Ioan Înaintemergătorul. După ce a născut pe Maica Domnului, pe care Dumnezeu o rostuise ca fiind cea mai sfântă din neamul omenesc, singura atât de curată ca să primească în ea pe Mântuitorul lumii, şi după ce a încredinţat copilul la Templu, la vârsta de trei ani, ca o ofrandă pură şi neprihănită, Sfânta Ana şi-a petrecut restul vieţii sale în post, rugăciune şi faceri de bine celor lipsiţi, aşteptând îndeplinirea a ceea ce promisese Dumnezeu. Şi-a dat sufletul în pace în mâinile lui Dumnezeu la vârsta de 69 de ani. Sfântul Ioachim a murit la vârsta de 80 de ani; dar nu se ştie care dintre cei doi a murit mai întâi.
