Crescătorii de oi, sfătuiţi să nu mai arunce lâna
N. Dumitrescu
Plecând de la faptul că, în ultima perioadă, produsele eco au prins tot mai mult teren în opţiunile acelora care vor să mănânce cât mai sănătos, recent, Direcţia pentru Agricultură Judeţeană Prahova a organizat, la Câmpina, o întâlnire pe tema posibilităţii înregistrării, în mod oficial, a produselor montane. La discuţii au fost prezenţi şi doi consilieri din cadrul Ministerului Agriculturii, prilej cu care prahovenii din zona montană au avut ocazia să prezinte problemele cu care se confruntă, cei mai supăraţi fiind cei care au amenajate stâne în „creierii munţilor” şi care nu vor putea să pună acolo gresie şi faianţă, pentru a obţine autorizaţie, oricât s-ar strădui ! Li s-a răspuns să aibă răbdare, una dintre soluţii – inclusiv pentru a avea produse montane certificate – fiind aceea de a nu mai lucra în mod individual, ci să se asocieze, fiind sfătuiţi, totodată, să nu mai arunce lâna, ci s-o păstreze, pentru că vor putea beneficia de subvenţii.
Direcţia pentru Agricultură Judeţeană Prahova a organizat, acum câteva zile, la Câmpina, întâlnirea cu temele „ Utilizarea menţiunii produs montan” şi „Înregistrarea de noi produse omologate româneşti protejate la nivel european”, invitaţi fiind, de la Ministerul Agriculturii, consilierii Corina Gălbează şi Ionuţ Diaconescu, în sală fiind prezenţi fermieri şi crescători de animale din zona montană a judeţului. În Prahova, zona montană reprezintă 31% din suprafaţa administrativ-teritorială a judeţului, cuprinzând 28 de localităţi. „ Ne-am gândit să vă chemăm la această întâlnire deoarece, având în vedere potenţialul existent, este păcat ca produsele montane, atât de variate, să nu fie valorificate aşa cum trebuie, având o anumită certificare”, a justificat conducerea instituţiei convocarea zecilor de prahoveni din Comarnic, Breaza, Sinaia, Talea, Izvoarele etc. La reuniunea de la Câmpina. Astfel, celor prezenţi li s-a spus ce produse pot fi încadrate în categoria produselor montane, dar şi ce au de făcut pentru a obţine certificarea. Concret, lista produselor montane este următoarea: cele din carne sau lapte (caşcaval sau telemea); cele obţinute de la animale transhumante care au păscut pe păşuni din zona montană; peşte prins în lacuri montane; fructe şi legume cultivate la altitudine ridicată; produse de origine vegetală obţinute din plante cultivate în zona montană; produse apicole, dacă albinele au colectat nectarul şi polenul doar din această zonă, condiţia obligatorie fiind aceea ca, în toate cazurile, prelucrarea produselor să se facă tot în zona de munte. „Dreptul de utilizare a menţiunii «Produs montan» îl au persoanele fizice care deţin atestat de producător, persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi cele familiale, societăţile comerciale, cooperativele agricole sau grupurile de producători, societăţile tip cooperativă. Pentru dobândirea dreptului de utilizare a acestei menţiuni trebuie să vă adresaţi, în primul rând, Direcţiei Agricole. Trebuie să aveţi curaj să demonstraţi că produsele dumneavoastră merită să capete menţiunea de produs montan, mai ales că veţi avea mult mai multe beneficii”, i-au încurajat pe prahovenii prezenţi la discuţii cei de la Ministerul Agriculturii. Totodată, aceştia i-au îndemnat să încerce şi posibilitatea ca unele produse – mai ales acelea care au în spate o poveste de fabricaţie de zeci de ani – să fie înregistrate ca «produse româneşti omologate protejate la nivel european». „ Ca să aveţi mai mult succes, nu mai lucraţi singuri. Încercaţi să vă asociaţi cât mai multe persoane, pentru că veţi avea de câştigat. Una este să vinzi un kilogram de caşcaval cu 25 de lei/kg, alta este să-l vinzi cu 50-60 de lei/kg, dacă devine un produs omologat românesc protejat la nivel european”, au mai subliniat cei de la minister. În cadrul întâlnirii, una dintre persoanele participante a întrebat ce ar trebui să facă unii dintre producătorii de legume din Filipeştii de Târg care cultivă un anumit tip de ceapă de apă, dar şi de roşii, pe care vor să le vândă pe piaţă sub o anumită certificare. „ Trebuie să vă adresaţi Direcţiei Judeţene pentru Agricultură,dar şi Ministerului Agriculturii. Pentru certificare, încercaţi să veniţi cu o poveste care să însoţească acest produs”, a venit răspunsul celor de la Ministerul Agriculturii, care le-au dat ca exemplu „Telemeaua de Ibăneşti”, care acum are denumire de origine protejată. De asemenea, celor prezenţi li s-a sugerat ca, pentru a face reclamă unor produse locale, să organizeze inclusiv manifestări specifice, aşa cum este, de exemplu, „Festivalul rabarbărului” de la Saschiz, din judeţul Mureş, unde sunt prezentate sosuri, diferite tipuri de îngheţată, dulceţuri etc, planta putând fi însă consumată inclusiv după ce a fost pusă pe… grătar.
Caşcavalul de la Valea Doftanei a luat drumul Bucureştiului
În acelaşi cadru s-a insistat ca prahovenii să prindă curaj pentru a depune documentaţiile necesare în vederea obţinerii certificării produselor, având în vedere faptul că, în momentul de faţă, Prahova are doar câteva specialităţi incluse în categoria celor considerate „Produse tradiţionale româneşti”. Este vorba despre păstrăvul în cobză de brad, de la Valea Doftanei şi păstrăvul copt la jar, de la Breaza. Pentru cel de-al treilea produs – Caşcavalul de Doftana – Crăiţa, de-abia în această săptămână s-au depus ultimele documente la Bucureşti, la Ministerul Agriculturii. De altfel, şi consilierii de la minister au confirmat faptul că, de pildă, pe sistemul european de calitate, România are înregistrate numai patru produse, respectiv: Telemeaua de Ibăneşti-care are denumire de origine protejată, Magiunul de Topoloveni, Salamul de Sibiu şi peştele novac afumat din Ţara Bîrsei făcând parte din categoria produselor care au indicaţie geografică protejată.
Va veni şi vremea lânii !
Având în vedere că la această întrunire au fost prezenţi şi crescători de animale, în mod special oi, unii dintre ei au ridicat şi problema autorizării stânelor. Mai exact, aceştia au subliniat că, pe de-o parte, având în vedere că stânele sunt, de regulă, în „creierii munţilor”, nu sunt accesibile alimentarea cu energie electrică şi nici unele dintre condiţiile impuse pentru autorizare cum ar fi existenţa gresiei şi a faianţei. Pe de altă parte, aceştia au concluzionat: „Nu avem cum să investim sume mari de bani atât timp cât concesiunea pe terenul pe care este amenajată stâna este pe 3 sau 5 ani. Durata concesiunii ar trebui făcută pe o perioadă mai lungă de timp, cu condiţia impunerii realizării unor investiţii”. Cei de la Ministerul Agriculturii le-au sugerat să facă demersuri în acest sens, atât la autorităţile locale, cât şi la cele centrale, sugerându-le, totodată, să nu mai arunce lâna, aşa cum s-a procedat până acum, din cauza faptului că nu mai avea căutare. „Nu mai aruncaţi lâna ! Trebuie să o depozitaţi. De la anul se va da, la valorificarea ei, subvenţie de 1 leu/kg. Pentru Ministerul Agriculturii, valorificarea lânii rămâne o prioritate. Va veni şi vremea lânii, pentru că există un interes, din partea industriei de construcţii, ca material termoizolant, dar şi în domeniul cosmeticii. Lucrurile se vor mişca, o să vedeţi”, au subliniat reprezentanţii de la minister.
După cum am aflat, în zona montană sunt înregistraţi în jur de 800 de crescători de oi, aceştia provenind din localităţile Azuga, Buşteni, Sinaia, Comarnic, Talea, Adunaţi, Valea Doftanei, Secăria, Vălenii de Munte, Slănic, Măneciu, Brebu, Izvoarele, Homorîciu etc.
