Florin Tanasescu
Mi-s Niculae, al lu’ Moromete, și particip la o dezbatere publică pe tema brenduirii tale, Bisisico, oaie care mi-ai mâncat copilăria. Mă simt precum măgarul pe-aici și am început să regret că te-am blestemat și înjurat mai ceva decât Parlamentul și Guvernul.
Nu lipsește, precum martie din post, nici poetul– bucătar Mircea Dinescu. Ne-a promis că, după ce se termină pălăvrăgeala, ne face cinste cu un zaibăr și niște pastramă dacă venim la salonul OvinFest, unde-și va lansa cartea de versuri : “ Be-he-he la luna șuie/Ce-i cu tine, Românie?”.
S-a insinuat pe-aici și Clotilde Armand – această Evita Peron care se amestecă unde nu-i fierbe oala – și zice că e bună ideea cu brenduirea ta, fiindcă ar merge ca imn pentru Naționala antrenată de Christoph Daum: “ Allons, moutons de la patrie!”.
Ți-am luat partea în discuția mea tete a tete cu H.R. Patapievici – n-ai de unde să-l cunoști, că flăcăul este de viță nobilă, n-a păzit aceleași oi cu noi – care a zis că ciobanul român a avut un comportament sexual explicit cu tine. Personal, nu-mi aduc aminte de așa ceva, chiar dacă mai dispăreai în tufișuri în timp ce eu citeam din cărți, pentru ca, la apus de soare, să te caut de frica lu taică-miu.
Și Liviu Dragnea m-a întrebat dacă a rămas ceva din lâna ta, fiindcă se gândește ca la viitoarele alegeri să te aducă și pe tine la urne, conform sloganulului “Votul oilor e cel mai important pentru noi”.
Nu plânge pentru mine, Bisisica ! Chiar dacă aici, în spațiul mioritic, toți behăie, de parcă au căpiat, nu alta. Și, într-adevăr, e tot mai greu să reziști când vezi atâta nesimțire sau când îi vezi pe tot mai mulți că mai au un singur dor: să moară și capra vecinului. Dar, vorba corporatiștilor care confundă boul cu porcul și cioara cu privighetoarea, încă rezist. Încă.
Don’t cry for me, Bisisica, chiar dacă am stat 24 de ore în arest preventiv, pe motiv că am tăinuit furtul calificat al cailor, comis de Nilă și Achim. Noroc cu avocatul care i-a explicat judecătorului proaspăt absolvent de facultate de drept particulară că tăinuirea între rude nu se pedepsește. Și ce noroc pe capul lui Tony Greblă că a vândut rușilor caprine, nu ovine, altfel procurorii DNA îl acuzau de alte belele, cum ar fi trădare națională și vânzare de soră.
Nu-mi plânge de milă, Bisisica, chiar dacă pe vremea noastră era o singură ţaţă Guica și nici măcar difuzor nu aveam în casă. Azi sunt multe matracuci la televizor, care behăie, behăie, behăie, iar poporul, prostit, se uită în gura lor. Și, culmea, le mai și crede.
Firește, trebuie dat Cezarului ce-i al Cezarului și lui Petre Daea blana ursului din pădure, că el a zis “Oaia? Icoană într-un altar s-o pui, la închinat!”.
Mă gândesc, Bisisico, că, pe vremuri, în “Scăldătoarea Oilor” , oricine intra se vindeca de orice boală: sciatică, reumatism, botulism, diabet și altele. Biblia nu spune dacă și de căpială sau orbire.
Don’t cry for me, Bisisica, nu plânge pentru mine, România !
Întreabă doar “Un’ te duci tu, mielule ?”
