Anecdote

– Ai o mulţime de tablouri frumoase. Din ce epocă sunt ?
– Din epoca când aveam bani.

La un telefon public: – Domnule, de un sfert de oră staţi cu receptorul la ureche şi nu vorbiţi nimic! – Ba da, vorbesc cu soţia mea!

– Doctore, am început să uit. Ce mă sfătuieşti să fac?
– Datorii.

Voltaire şedea odată la masă cu regele.
– Spune-mi o anecdotă, Voltaire!, porunci regele cam ameţit de vin.
– Azi sunt prea prost pentru aşa ceva, răspunse Voltaire supărat.
– Ei drăcie se înfurie regele, m-ai auzit pe mine spunând: ”Azi nu pot să domnesc, pentru că sunt prea prost?”
– Din nefericire, nu, maiestate, răspunse Voltaire cu aerul cel mai serios din lume.

Unui pacient, care aştepta după un transplant de cord, i se oferă, de către doctor, următoarele alternative:
– Avem trei posibilităţi. Trebuie să vă hotărâţi pentru una:
– Una este inima unui atlet tânăr şi sănătos, care a murit într-un accident de maşină.
– A doua este a unui om de afaceri, care nu a băut şi fumat niciodată în viaţă şi care a murit într-un accident cu avionul său privat.
– A treia, a unui avocat, care a murit după ce a practicat 30 de ani.
– O iau pe cea a avocatului, zice pacientul…
După reuşita transplantului, doctorul îşi întreabă pacientul de ce s-a hotărât în acest fel.
– Foarte simplu, zice acesta, am luat inima care nu a fost deloc folosită…

Doi poliţişti patrulează pe stradă. Unul din ei cade în canalizare. Celălalt l-a văzut şi l-a ajutat să iasă. Cel care a căzut răsuflă uşurat şi spune:
-Ce mă facem eu dacă era pus capacul? Cum mai scăpăm?

Un alpinist neasigurat stătea să cadă de pe un perete de stâncă. Abia se mai ţinea cu o mână deasupra hăului. Se uită la cer şi strigă disperat:
– Doamne, e cineva acooolooo?
Se aude o voce gravă:
– Da, fiule!
– Ce să fac, să nu mă zdrobesc de pământ?
– Roagă-te să-ţi fie iertate păcatele şi desprinde-te de stâncă fără teamă.
Se gândeşte puţin alpinistul, apoi stigă iar:
– Altcineva mai e acolo?

– Soacră-mea locuia la o aruncătură de băţ, dar s-a mutat.
– Cum aşa?
– O nimeream prea des.

Iubitule, îmi dai cu puţină cremă solară pe spate?
-Desigur iubire, stai să iau trafaletul, că vreau să termin până diseară, când începe meciul la 21:45.

Fecioara Maria îl întreabă pe Dumnezeu:
-Am voie să merg trei zile pe pământ?
Se gândeşte Dumnezeu ce se gândeşte şi zice:
-Numai cu o condiţie, dacă mă suni la telefon în fiecare seară.
Zis şi făcut. În prima seară:
-Alo, aici Fecioara Maria. Mi-am cumpărat o rochie mini. Este rău ceea ce am făcut?
Dumnezeu răspunde:
-Nu, nu e nimic rău!
A doua seară:
-Alo, aici Fecioara Maria. Am fost la o petrecere. Este rău?
-Nu, nu e nimic rău!
A treia seară:
-Alo, aici Maria. Este rău?…

Draga mea, soţul tău spune tuturor că duce o viaţă de câine…
– Exact aşa: intră în casa cu picioarele murdare, se aşază direct lângă sobă şi aşteaptă să i se dea mâncare.

La ora 3 noaptea sună telefonul:
– Alooooo…!?
– Mă scuzaţi, n-a trecut o turmă de oi pe lângă casa dumneavoastră?
– Da‘ ce, ai rămas în urmă?

O blondă merge să se înscrie la biroul electoral. Funcţionarul o întreabă:
– Ziua naşterii?
– 10 iunie.
– În ce an?
– Ei, asta-i bună… În fiecare an!

O babă surdă se urcă în tramvai. Vine controlorul:
– Biletul la control, vă rog!
– Ce zici maică?
– Biletul la control!
Baba se întoarce către o tânără şi întreabă:
– Ce zice, maică?
– Zice: Biletul la control. Pentru că dânsul e controlor.
Baba se întoarce supărată către controlor şi zice:
– Şi eu sunt contra lor, maică, dar ce dracu’ să le faci?!

Un orator motivaţional foarte cunoscut îşi întreţinea publicul. La un moment dat a spus:
– Cei mai buni ani din viaţa mea au fost petrecuţi în braţele unei femei care nu era soţia mea!
La auzul acestei afirmaţii, publicul a rămas uimit. Oratorul a adăugat:
– Iar acea femeie a fost mama mea!
Râsete şi aplauze. O săptămână mai târziu, un manager instruit de către acest orator a încercat să plaseze această glumă de efect acasă. Fiind uşor afumat, a spus:
– Cei mai buni ani din viaţa mea au fost petrecuţi în braţele unei femei care nu era soţia mea!
Soţia sa a început să spumege de furie. Încercând să-şi amintească preţ de 20 de secunde a doua parte a glumei, managerul a trântit în cele din urmă:
– Şi nu-mi amintesc cine era.

Vasile şi Maria mergeau în fiecare an să vadă spectacolul de Ziua Aviaţiei şi în fiecare an Vasile era tentat să se plimbe cu elicopterul, dar de fiecare dată primea acelaşi răspuns de la Maria:
– Vasile, ai înnebunit, 5000 de lei sunt totuşi 5000 de lei.
S-a întamplat mai mulţi ani la rând şi, anul acesta, Vasile a decis: – Marie, fac 70 de ani, nu ştiu cât mai trăiesc şi poate este ultima şansă.
– Ioane, tot tembel ai rămas, 5000 de lei sunt totuşi 5000 de lei.
Pilotul elicopterului a auzit discuţia şi a venit cu o propunere:
– Pentru că este Ziua Aviaţiei, astăzi vă fac o reducere semnificativă, amândoi la preţ de unul.
Iar dacă pe parcursul zborului nu scoateţi nici un cuvânt, pur şi simplu nu îmi daţi niciun ban. De îndată ce a decolat de pe pistă, pilotul a început tot felul de manevre riscante, coborâri aproape de sol…niciun sunet, întoarceri… niciun sunet, răsuciri…niciun sunet. După aterizare, pilotul se întoarce către Vasile şi îi spune: Sunteţi tari, dom’le, niciun sunet, am rămas impresionat…
Vasile, livid la faţă, găseşte puterea să îngâne:
– Eu… am vrut să zic ceva când a căzut Maria, dar totuşi 5000 de lei rămân 5000 de lei.

Un tip voia să se angajeze la CFR, la macazuri.
Inspectorul CFR îl întreabă:
– Ce ai face dacă pe aceeaşi linie vin două trenuri din direcţii opuse?
– Aş trece un tren pe altă linie!
– Şi dacă macazul este defect?
– Aş merge pe linii şi aş folosi comutarea manuală!
– Şi dacă nici asta nu merge?
– Aş fugi în gară şi aş suna pe responsabilul de la macazul următor!
– Şi dacă nu răspunde?
– Aş merge în oraş să-l chem pe unchiul Ion!
– De ce?
– Are 90 de ani! La vârsta asta ar fi singura lui şansă să vadă de aproape un accident de tren!

– Iubitule, ce zici? Facem şi noi nuntă?
-Draga mea, nu am chef de nuntă, mie mi-e foame!
– Prostuţule, la nuntă o să mănânci cât vrei!

– Ce bine arătaţi, azi, mamă soacră! Aţi putea poza unui pictor chinez.
– Ce amabil eşti Ionele, dragă! Dar, de ce unui pictor chinez?
– Pentru că, de obicei, ei pictează balauri…