Nicoleta Dumitrescu
Ce mai înseamnă, pentru români, 1 Mai? În funcție de vârstă și banii din portofel ori din conturi răspunsurile sunt, evident, diferite. În ultimii ani, însă, cea mai mare bucurie pentru persoanele al căror mare șef este statul, când Ziua Muncii pică în calendar fie la jumătatea, fie la începutul săptămânii, cum a picat anul ăsta e că asta înseamnă, automat, un pui de vacanță.
Adevărul este că, dincolo de promisiunile lansate prin campaniile electorale, un alt lucru bun, cel puțin pentru bugetari, a fost acela că aleșii neamului au ținut să fie darnici, la vot, și când a fost vorba de instituirea unor zile în plus cu caracter național, ceea ce a însemnat, automat, și ștergerea lor din pontajul zilelor lucrătoare.
Dar, ce mai înseamnă, pentru români, 1 Mai? Pentru cei mai mulți, nu neapărat cei nostalgici, această zi este supranumită ”Ziua micilor”, pentru că dacă zici 1 Mai zici, de fapt, mici. Și-apoi, nu e românaș care să nu fi mâncat în prima zi a lunii nici măcar un mic. Unul bine condimentat, nici prea rumenit, nici prea nefăcut, unul care, luat cu delicatețe între două degete, să nu frigă, după ce l-ai măsurat cu privirea, înainte să muști din el să zici: măcar unul, de poftă! Dar cum pofta vine mâncând, micii nu sunt buni decât dacă mănânci vreo doi-trei, cu muștar, obligatoriu udați și cu o bere!
Dând timpul în urmă, înainte cu ceva ani, sărbătoarea micilor fusese împrumutată chiar și de către unele partide, în mod special de către cei de la PSD, cel mai popular lider, în acest sens, fiind fostul primar al Sectorului 5 din Capitală, Marian Vanghelie. Ce mai sfârâiau grătarele, ce nebunie era, la propriu, având în vedere faptul că nu era 1 Mai să nu fie înghesuială, întrucât doi mici și-un pahar cu bere erau atunci moca! Să fi fost asta cauza pentru scandalul ce ieșea ca urmare că micii nu erau niciodată suficienți şi pe măsura poftei celor care stăteau la coadă? Probabil! Cert este că ieșirile la iarbă verde, cu micii de rigoare, organizate de social-democrați în toată țara, sunt, deja, o amintire. Astăzi, dacă vremea o să revină la grade mai multe în termometre, în comparație cu cele de ieri, când a și plouat, probabil că pesediștii se vor întâlni, între ei, în cerc restrâns, între membrii de partid, nefiind exclus, pitit la o margine de pădurice, un grătărel, pe care vor sfârâi micii, frigăruile dar și legumele, pentru doamnele care nu vor să facă exces de calorii.
Pe de altă parte, însă, de 1 Mai, țara s-a împărțit între cei care au şi cei care nu au bani pentru a marca și acest pui de vacanță. Iar după cum s-a văzut pe la televizor, cea mai bătută cale a fost cea către mare. Ba, pentru că s-a dat liber la călătoriile studenților, s-a ajuns chiar și în situația în care, până la Mangalia, s-au vândut locuri chiar și în picioare! Nu puțini însă au fost cei care au ales liniștea Deltei, dar și Valea Prahovei, chit că prețurile de la cazare sunt comparabile cu cele ale unor hoteluri de peste hotare. Dar, cum se spune, obrazul subțire nu mai ține cont de costuri! Contează ca în timpul sau la finalul sejurului să arăți lumii, pe Facebook, unde ai fost, ce ai mâncat, dacă ai fost la SPA ori ți s-a adus micul dejun la pat, iar prietenii, din curtoazie, să-ți fie alături, cu un like.
Cât privește cealaltă parte a lumii, cea cu mai puțini bani, ziua de 1 Mai poate să fie ca un sfârșit de săptămână prelungit, în care copiii să-și mai poată vedea părinții care, în timpul săptămânii, vin numai seara târziu. Sau, de ce nu, pentru că ”Ziua Muncii” pică luni, deci nu este sărbătoare cu roșu în calendar, n-ar fi exclus ca să fie folosită inclusiv pentru… șmotru în casă, bătut covoare și spălat rufe. Trăiască 1 Mai!
